«

»

Print this Post

Sus călăii! jos victimele!

CCR a constatat fără drept de apel că între anii 2014 și 2018, ÎCCJ a alcătuit completurile de cinci judecători nu doar cu violarea principiilor și ordinii constituționale care garantau dreptul cetățenilor la un proces echitabil, ci și cu ignorarea prevederilor explicite ale legii pe care nici cel mai nepriceput om nu le-ar fi putut înțelege altfel decât erau scrise. Astfel, președinții completurilor respective – tocmai ei – au fost investiți fără tragere la sorți, printr-un act arbitrar al conducerii acelei instanțe.

 

Nu este nimeni atât de naiv încât să creadă că o asemenea încălcare a Constituției și legilor subsecvente a fost lipsită de un scop. Și nimeni nu poate crede că scopul ar fi putut fi altul decât acela de a face sigură omologarea prin decizie judecătorească a deciziei politice luate în afara instanței, cel mai probabil sub umbrela protocoalelor încheiate între aceasta și serviciile secrete cu dublă comandă – internă și externă.

 

Cei care au prezidat completurile cu pricina în cea mai mare parte a intervalului arătat anterior – judecătorii Livia Stanciu și Ionuț Matei – au știut că nu au fost desemnați în mod aleatoriu. De asemenea, ei au știut că astfel se încalcă legea. Știind aceasta, au cunoscut că nu au competența legală pentru a judeca și că, în consecință, vor pronunța hotărâri nule. Cunoscându-o, au acceptat să se pronunțe în numele legii pe care tocmai o încălcaseră și să trimită oameni la închisoare în baza unor sentințe pe care aceeași lege le socotea nule.

 

Victimele unor asemenea procese incorecte (inechitabile, în limbajul CEDO) puteau fi vinovate sau nevinovate de faptele care li se imputau. Astăzi este greu, dacă nu imposibil, de spus. Judecătorii ilegal investiți care le-au nenorocit, călăii lor, erau cu siguranță infractori. Astăzi este cert.

 

Vinovații au rămas însă la locul lor…

 

Cei care au drum în aceste zile pe la ÎCCJ îl pot vedea pe judecătorul Ionuț Matei prezidând ședințele cu dezinvoltura sarcastică din totdeauna. In fața lui sunt viermii. In mâna lui, fulgerele și trăznetele justiției implacabile. El deține adevărul fără a mai avea nevoie de probe. Destinul viermilor depinde de grația lui, căci la el sunt deopotrivă cheile raiului și ale infernului.

 

Colega sa, Livia Stanciu, după ce a încălcat Constituția, a ajuns judecător la CCR unde ne învață cum să o interpretăm și aplicăm. Acolo este campiona opiniilor separate prin care, în evident conflict de interese, încearcă să își acopere nelegiuirile de altădată.

 

În ceea ce privește victimele supraviețuitoare (căci unele și-au dat între timp, cu sau fără ajutor, obștescul sfârșit, iar altele sunt cadavre vii care, cu psihicul zdruncinat, nu mai vor să audă de justiție), lor li se promite că li se va da dreptul la reluarea procesului în condiții echitabile garantate de … aceiași călăi și complicii lor. Este soluția „salvatoare” a ministrului Tudorel Toader. Ea vine simultan cu sudalmele gloatei care îl aclamă pe Baraba, respectiv justiția selectivă cu magistrații ei corupți, și îl scuipă pe Isus, respectiv acuzații crucificați fără șansa unei judecăți drepte. Cel dintâi, susținut frenetic de fariseii UE în numele unui așa zis „stat de drept” care premiază călăii și condamnă a doua oară victimele pentru crima de a-și căuta dreptatea.

 

Trăim în suprarealism. Este ca și cum niște criminalii de război, după ce justiția i-a găsit vinovați de atrocitățile de care erau acuzați, ar fi fost lăsați să se întoarcă în funcțiile lor anterioare, cu sarcina suplimentară de a cerceta și soluționa plângerile aduse împotriva lor de „cârcotașii” scăpați din lagărele morții unde chiar ei îi trimiseseră.L-am fi văzut pe Goering la ministerul aviației, pe Ribbentropp la externe, pe Funk la justiție etc., tot așa cum îi vedem acum pe Ionuț Matei sau Cristina Tarcea tronând înfășurați în robe în sălile de judecată ale instanței supreme, ori pe Livia Stanciu drapată în vișiniu apărând Constituția călcată în picioare de ea însăși. Cine poate crede că aceștia sau colegii lor (mai exact, complicii lor) vor asigura un proces echitabil celor cărora anterior le oferiseră o farsă judiciară?

 

Desigur, deciziile CCR operează numai pentru viitor. Nulitatea absolută de care CCR a constatat că sunt lovite hotărârile pronunțate de completurile de cinci judecători ilegal constituite, operează însă cu începere de la data apariției viciului care le infectează (ex tunc), iar nu de la data constatării existenței acestuia (ex nunc). Vorbim aici de efectul nulității, bazat pe principiul că tot ceea ce este nul are urmări nule (quod nullum est nullum producit efectum), iar nu de cel al deciziei CCR. Așa cum crede judecătorul macovist Cristi Danileț, preocupat, ca orice spirit torționar, de apărarea precedentelor moarte iar nu de soarta victimelor încă vii.

 

Consecința nulității este restitutio in integrum; adică întoarcerea la situația de dinaintea săvârșirii actului viciat și reluarea procesului în condiții legale. Ceea ce implică respectarea obligațiilor de obiectivitate, independență și imparțialitate ale judecătorilor. Cum pot fi însă obiectivi, independenți și imparțiali cei care sunt chiar autorii viciului sau cei care au cunoscut existența acestuia și s-au prefăcut că nu îl văd? Poate ne-o explică profesorul Tudorel Toader.

 

Dacă nu se poate vorbi de o adevărată justiție câtă vreme tocmai magistrații care au terfelit-o rămân să o facă, cu atât mai puțin se poate vorbi de dreptate cât timp călăii în robă nu sunt aduși în fața judecății.Magistrații vinovați de comiterea abuzului în constituirea completurilor de cinci judecători trebuie imediat puși sub urmărire penală. De asemenea, magistrații care au semnat și aplicat „protocoalele morții” sau „protocoalele rușinii”. Cu toții trebuie suspendați din magistratură de îndată și până la terminarea procesului lor, când se va da o hotărâre definitivă inclusiv cu privire la acest aspect.

 

Ce mai așteaptă secția parchetului general competentă cu cercetarea faptelor penale ale magistraților? De ce judecătorii Livia Stanciu, Ionuț Matei, Cristina Tarcea și alții ca ei nu au fost încă invitați să își declare numele și prenumele, profesia, anul nașterii, adresa de domiciliu și așa mai departe, în fața unui procuror? Numai atunci românul de rând va reîncepe să creadă în justiție și dreptate.

 

Cazurile Stanciu, Matei, Tarcea etc ar trebui studiate la Institutul Național al Magistraturii, pe care CSM se impune să îl reformeze de îndată, așa cum promitea în programul său managerial președinta acestuia, judecătoarea Lia Savonea.

 

În fine, pe lângă ordonanțele pe care le tot bricolează, ministrul justiției, după consultarea rapidă a CSM desigur, ar trebui să vină cu o propunere privind lustrația corpului magistraților. Până când acest corp nu va fi curățat de toți microbii care îl îmbolnăvesc, degeaba sunt descoperirile macabre ale CCR sau ale presei, și zadarnice toate formulele de reparații și compensații inventate de un ministru care nu are curajul să ia taurul de coarne și să taie răul de la rădăcină.

 

Așa se explică de ce deocamdată, în loc să tremure călăii, continuă să plângă victimele. „Glorie călăilor! Moarte victimelor!” (sic!)

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/sus-calaii-jos-victimele/

2 comments

  1. mamici

    Tot respectul maestre

  2. Mircea Ion din Brasov

    “Ce mai așteaptă secția parchetului general competentă cu cercetarea faptelor penale ale magistraților? De ce ?”
    – pentru ca imediat cum treci granita in iesire, Romania “nu exista”, romanii sant cea mai dispretuita natie de pe continent.
    – cum intri in tara te loveste atmosfera de cimitir, oameni cu aspect bolnavicios, imbracati saracacios
    – inselaciunea si excrocheria sant metoda in toate domeniile
    – functiile in stat se ocupa pe baza de apartenenta la “o familie, un clan, un grup interese”
    – pentru ca 4-5 milioane de romani au fost fortati sa se auto-deporteze din tara lor prin saracie
    – cine pe cine sa ancheteze ?
    – mai exista Romania ?
    putem continua, sa mai scrie si altii

Leave a Reply