«

»

Print this Post

Semnele de suprafață ale unui dezastru diplomatic de profunzime

Prezent la București doar pentru a reitera, inclusiv în prezența ministrului de externe german, poziția potrivit căreia securitatea energetică a statelor situate între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică poate fi garantată numai prin diversificarea surselor de aprovizionare, iar nu prin asocierea monopolului rusesc asupra vânzării cu un monopol germano-rus asupra distribuției, așa cum preconizează proiectul Nord Stream II, Președintele Poloniei, co-inițiatorul Trimarium, a părăsit Summitul acestuia după sesiunea inaugurală pentru a zbura direct la Washington. Acolo a fost primit cu căldură la Casa Albă unde, printre altele, a repetat cele spuse în România cu privire la bazele arhitecturii de securitate în Europa Centrală și de Est în secolul XXI, reafirmând tare și clar opțiunea țării sale pentru viziunea geopolitică a SUA, și implicit pentru parteneriatul cu aceasta, nu neapărat exclusiv dar cu certitudine prioritar.

În context s-a făcut aluzie la presiunile Berlinului dirijate către impunerea valorilor și agendei sale în celelalte state europene, subliniindu-se că America și Polonia își clădesc relația strategică pe temelia respectului pentru suveranitatea statelor naționale. Chiar dacă nu este cu totul adevărat, a fost bine spus. „Se non è vero, è ben trovato”– cum sună o faimoasă expresie italiană.

Este aceasta o opțiune realistă sau nu? Istoria o va proba. Ea este însă lipsită de echivoc și de aceea sursă de încredere pentru aliați și sursă de respect pentru adversari.

Mesajul polonez a fost întărit la conferința de presă de după Summit, de astă dată de către premierul Poloniei, care, alături de Secretarul pentru energie al SUA, a reconfirmat că Inițiativa celor trei mări este inspirată de o viziune pe care statele lor o împărtășesc, și care se opune politicii Europei germane, delimitându-se totodată de ambiguitățile păguboase ale gazdei române. Este simbolic faptul că la această manifestare concluzivă au fost prezenți, alături, firește, de reprezentantul țării gazdă, reprezentanții celor două state formal inițiatoare ale Trimarium– Polonia și Croația – și cel al ghidului și sponsorului său politic, SUA. Deși, chipurile, toți au fost de acord cu invitarea Germaniei, noul partener special al Inițiativei nu a fost prezent. Faptul spune multe pentru cei care au ochi de văzut și nu țin palma pe ei.

În paralel cu aceste evenimente, la Budapesta a avut loc un deloc surprinzător „incident tehnic”. Avionul cu care Președintele maghiar trebuia să se deplaseze la București s-a defectat sau ceva asemănător. Prin urmare, bietul om nu a mai putut efectua deplasarea (sic!) iar Ungaria a fost reprezentată la Summit de ambasada sa din România. Adică, a absentat. Astfel ea nu s-a asociat noii orientări pro-germane date de Președintele Iohannis Inițiativei. Punct, desigur, bine marcat la Washington.

Se va supăra oare Berlinul și va întoarce spatele Varșoviei și Budapestei, dedicând toate darurile sale de acum încolo Bucureștiului? Nici vorbă! Câinele nu pleacă de la măcelărie. În schimb nu este nimic de dat Bucureștiului. De ce să se dea? Datoria slugii tocmai asta este: să slujească. Mai ales acum că România a fost întoarsă – diplomatic – pe flancuri, marja sa de manevră s-a redus și nu îi mai permite să joace în ham.

Iată semnele unui dezastru diplomatic a cărui victimă este România. Și nimeni nu va răspunde pentru aceasta întrucât cel care potrivit Constituției are competența de a realiza politica externă a țării și obligația de a da socoteală pentru felul în care o face (exclusiv) în fața Parlementului, este Guvernul – care a fost marele chibiț al Summitului – iar nu Președintele Republicii – care a confiscat evenimentul.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/semnele-de-suprafata-ale-unui-dezastru-diplomatic-de-profunzime/

3 comments

  1. Ioan Sorin Leoveanu

    Se pare ca am reusit sa stralucim prin absenta, fiind vorba despre lipsa implicarii guvernului de la acesasta reuniune. Totusi, gazul si petrolul de pe teritoriul Romaniei, care acum apartine OMV-ului, care este o companie in care statul Austriac are actiunile majoritare, se poate considera ca au fost prezent si chiar a stralucit. Daca o redeventa de 4% este considerata satisfacatoare de catre Cotroceni, atunci as fi curios daca ea este si platita pentru intreaga cantitate de gaze si titei extrasa. Poate ca actuala clasa politica considera mai mult ca suficienta actuala situatie, dupa parerea mea, cel putin ambigua, atunci ar fi bine daca in prima faza s-ar preocupa de incasarea acestei redevente pentru intreaga cantitate de materii prime extrase, si, poate, abia apoi de politicile la Marea Neagra si de Cele Trei Mari. Poate ca am deveni mai credibili atunci. Cel putin sa nu fi furat la drumul mare inainte de a te aseza la masa. Dupa aceasta, poate ca vom discuta si despre coruptie.

  2. Ioan Sorin Leoveanu

    Am facut un dezacord, de fapt m-am referit la gaze si apoi mi-am adus aminte si de titei.

  3. Intrigat

    E cu siguranță un avantaj să ai o poziție geostrategică naturală. Avantaj verificat de sute de ori în ultimii 700 de ani. Pentru orice construcție în partea asta de lume, Polonia nu e suficientă. Ungaria e nesemnificativă. Noi avem plăcerea să fim veriga de legătură. Până la urmă nici Erdogan nu e veșnic. Deja începe să semene cu un personaj cunoscut. România n-a pierdut nimic încă. Cineva însă a câstigat ceva. O năframă cernită de toată frumusețea. Să-i spuie careva istoria lui Constantin Hangerli că i-o prinde bine.

Leave a Reply