«

»

Print this Post

Scrisoare adresată primului vicepresedinte al Comisiei Europene, domnul Frans Timmermans

Către Comisia Europeană

Domnului Frans TIMMERMANS

Comisar pentru Justiție și Afaceri Interne

Prim-vicepreședinte al CE

 

 

 

Domnule Comisar / Dragă Frans,

 

 

După cum ai fost informat desigur, Ministrul român al Justiției, profesorul Tudorel Toader, a lansat în aceste zile o mini-reformă a sistemului judiciar din România. Ajustările propuse la legislația actuală sunt necesare, minime și de bun-simț. Ele sunt de mult așteptate și sunt conforme cu toate standardele europene în materie, astfel cum au fost codificate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, Documentul OSCE de la Copenhaga, tratatele europene, precum și în directivele UE și recomandările Comisiei de la Veneția pentru democrație prin drept.

În esență, propunerile legislative ale profesorului Toader (personalitate a lumii academice române, fără o afiliere politică formală, membru al Comisiei de la Veneția, cu certe convingeri democrate) vizează întărirea independenței judecătorilor (în prezent, adeseori, supuși presiunii unor procurori având o agendă politică proprie), sporirea garanțiilor pentru echitatea procesului judiciar și eliminarea riscurilor de justiție selectivă sau de violare a drepturilor omului prin abuzuri judiciare, creșterea calității profesionale și morale a corpului magistraților (judecători și procurori), depolitizarea actului de numire a conducerii principalelor instituții judiciare prin sporirea competențelor Consiliului Suprem al Magistraturii (care din instanță de aviz va deveni instanță de decizie în numirea conducerii Ministerului Public). Toate aceste măsuri urmează a fi înaintate Parlamentului României care va decide cu privire la transformarea lor în lege. O lege care este de competența exclusivă a statului român suveran, care nu se intersectează cu acquis-ul comunitar și nu intră în domeniul competențelor exclusive sau partajate atribuite UE prin tratate.

Pe acest fundal, reacția Comisiei Europene față de propunerile avansate de ministerul român al justiției este surprinzătoare, nedreaptă, ilegală și, în cele din urmă, inacceptabilă.

În primul rând, luarea de poziție a Comisiei (direct și prin reprezentanța sa din București), cu conotații amenințătoare, emite în spațiul public o minciună. Este un neadevăr absolut să afirmi că reforma minimală avută în vedere ar compromite lupta împotriva corupției și independența justiției, fiind totodată o depărtare de la respectarea angajamentelor asumate de România față de UE. Deocamdată, în afara acuzelor generale, nu a fost oferit niciun argument concret care să justifice intervenția Comisiei. Mi-e teamă, dragă Frans, că în jurul tău se află consilieri care nu servesc cu loialitate nici șefului lor, nici adevărului, nici idealurilor europene.

Cum poate fi împotriva independenței justiției o măsură care nu permite acelorași procurori care sesizează instanțele de judecată cu rechizitorii, să fie și cei care să îi pună sub urmărire penală pe judecătorii care le judecă și eventual le resping acele rechizitorii?! Cum poate fi tratată ca politizare a justiției decizia de a acorda Consiliului Suprem al Magistraturii iar nu șefului statului (ales politic) puterea de a numi șefii principalelor parchete?! Cum poate fi calificată ca îndepărtându-se de la standardele europene trecerea inspecției judiciare din subordinea celor care trebuie să îi inspecteze, în cea a Ministerului Justiției, așa cum este cazul în Franța și în alte democrații consolidate ale Europei?!

Cineva ți-a oferit informații false și te-a compromis făcându-te să iei poziție pe temeiul lor. Acum se impune verificarea acestor informații și sancționarea celor care au răspândit minciuna.

În al doilea rând, intervenția Comisiei este abuzivă; mai exact, ilegală. Comisia nu are nicio competență să cenzureze organizarea justiției în statele membre, atât timp cât principiile fundamentale ale statului de drept nu sunt încălcate. Dacă în România asemenea principii sunt încălcate sau sunt în pericol, Comisia trebuie să spună care anume și în ce fel.

În măsura în care se invocă Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), o știm foarte bine amândoi că acest instrument nu avea bază legală decât ca accesoriu al clauzei de salvgardare inclusă în tratatul de aderare a României la UE. Această clauză a expirat la 1 ianuarie 2010. Prin urmare, de șapte ani Comisia acționează în ilegalitate. Dacă unii au îndoieli în această privință, putem întreba Curtea Europeană de Justiție.

Faptul că România a acceptat prelungirea MCV-ului nu acoperă ilegalitatea întrucât, potrivit tratatelor europene, niciunul din statele membre nu poate atribui unilateral Comisiei competențe pe care celelalte state nu le atribuie. Nici cooperarea consolidată nu se poate realiza printr-un acord bilateral între un membru și Comisie.

În al treilea rând, Comisia discriminează România. Într-adevăr, este discriminatoriu să aplici României un regim – cel al MCV – care nu se aplică niciunui alt membru (cu excepția Bulgariei).

Este, totodată, discriminatoriu să aduci acuzații României pentru modalități de organizare a justiției care au fost adoptate și funcționează în alte state membre ( am menționat mai înainte exemplul Franței) și cărora nu li se aduce niciun reproș. De ce nu cereți Franței să își schimbe sistemul, înainte de a o cere României, Președintele francez fiind, de altfel, foarte preocupat de starea statului de drept pretutindeni unde merge în Europa ca să facă lobby pentru mărfurile franceze?!

Ce justifică această discriminare, cu excepția regretabilei lipse de reacție a autorităților române?

În al patrulea rând, atitudinea Comisiei la adresa României este ofensatoare. Atitudinea de tutelă, critica arogantă (cu atât mai mult cu cât este și mincinoasă), amenințările (fie ele și voalate) nu pot fi acceptate de o națiune demnă și de un stat încă suveran, așa cum vreau să cred că încă mai sunt poporul meu și țara mea. Sunt convins că Olanda, țara ta, le-ar respinge cu indignare. România nu poate face altfel.

Nu cred că te îndoiești de atașamentul meu față de idealurile Europei unite. Poți să te îndoiești de altele, dar nu ai niciun motiv să crezi că proiectul european îmi este indiferent. Am lucrat și luptat împreună pentru o Europă politică și socială în care să fim cu toții liberi și cu toții egali.

România și-a definit interesele naționale în context european și, spre deosebire de alți membri, mai vechi sau mai noi, nu a creat niciun fel de dificultăți în promovarea proiectelor de adâncire a integrării, de construcție a unei democrații transnaționale, de realizare a unei adevărate federații europene de state-națiune așezată pe temelia valorilor care definesc democrația, supremația legii și drepturile omului. Respectăm interesele Europei în România dar vrem să fie respectate și interesele României în Europa; iar unul dintre aceste interese privește dreptul nostru de a fi respectați și de a ne guverna așa cum credem noi că este mai bine, potrivit convingerilor, nevoilor și tradițiilor noastre; desigur, cu respectarea tratatelor UE și rămânând loiali partenerilor și aliațiilor noștri.

Îmi amintesc cu câtă pasiune și convingere ai apărat interesele Olandei privind ceea ce voi percepeați a fi o justă reprezentare a agendei voastre în Parlamentul European. Am venit atunci la Haga, împreună cu colegul Alain Lamassoure, în calitate de raportori europeni și am găsit, inclusiv la rugămintea ta, o soluție echitabilă pentru ca mândria și interesele respectabile ale țării tale să se reflecteze într-o repartizare a puterii parlamentare pe națiuni de o manieră justă, fezabilă și durabilă.

Mă aștept ca astăzi să tratezi în același mod și țara mea. Nu favorizând-o, ci oferindu-I respectul și dreptatea pe care le merită, în conformitate cu valorile în care amândoi am crezut cândva și în apărarea cărora am luptat pe aceiași parte a baricadei.

UE se află într-un moment greu în care se confruntă cu euroscepticismul și cu secesionismul. UE este în criză de creștere, de identitate, de credibilitate și de conducere. Democrația europeană este în deficit. Războiul în Europa nu mai este exclus în timpul vieții noastre. Iată de ce UE are nevoie de reforme profunde și curajoase; ca și justiția română.

Dacă nu vei susține acest efort reformator, preferând hărțuirea națiunii române din rațiuni tactice imorale, România va fi împinsă în tabăra eurosceptică; spre nenorocirea ei, poate, dar cu siguranță spre nenorocirea Europei.

Te respect prea mult și țin prea mult la ideea europeană, așa cum îmi iubesc țara, pentru a nu-ți spune adevărul. În plus, nu am inhibițiile care determină actualul Guvern român să tacă în fața insultei și a nedreptății.

Cu aceste sentimente și gânduri sper că mesajul meu va ajunge acolo unde trebuie. Rămân în așteptarea unei reacții corecte, prompte, raționale și pozitive. Întrucât nu sunt, deocamdată, în situația de a mă deplasa la Bruxelles, rămân disponibil în România pentru o discuție mai aprofundată, dacă și când o vei găsi necesară.

Cu veche și nedezmințită prietenie, al tău

Adrian Severin

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/scrisoare-adresata-primului-vicepresedinte-al-comisiei-europene-domnul-frans-timmermans/

Leave a Reply