«

»

Print this Post

Săptămâna 9-15 septembrie

Luni 9 septembrie: 

Discuții aprinse pe marginea ordinii de zi a sesiunii plenare de la Strasbourg. Ca urmare a presiunilor exercitate de lobby-ul tutunului, dezbaterea si votul privind Directiva asupra comercializării tutunului au fost amânate. Hotărârea nu a fost greșită întrucât Directiva conține multe imperfecțiuni, însă fără puterea extraordinară a respectivilor lobbysti probabil că amânarea nu ar fi avut loc. Dezbaterile referitoare la Uniunea bancară au fost amânate numai cu două zile și nu din cauza vreunui lobby, ci a disensiunilor între PE, Banca Centrală Europeană și statele membre, disensiuni a căror aplanare cerea timp suplimentar.
Ședința extraordinară a Comisiei de politică externă a prilejuit un schimb de păreri cu Ministrul afacerilor externe filipinez și prezentarea unui raport al președintelui Comisiei, Elmar Brok, privind politica externă și de securitate a UE (o politică superbă, dar care lipsește cu desăvârșire – sic!). Spre a reduce numărul amendamentelor s-a încercat stabilirea unui termen de depunere de numai două zile și jumătate. La protestele noastre termenul a fost prelungit la o săptămână. Aveam să aflăm în curând, însă, că sistemul informatic al PE ne permite introducerea amendamentelor doar de vineri la prânz, când europarlamentarii sunt acasă, până luni la prânz, când europarlamentarii sunt pe drumul spre Bruxelles. (Pentru depunere este necesară si prezentarea unui text pe suport de hârtie cu semnătura europarlamentarului in cauza.) Frumoasă lucrătura!

Marți 10 septembrie:

Am lansat inițiativa înființării unui grup ad hoc format din actualul si foștii președinți ai delegației PE pentru relațiile cu Ucraina (printre care mă număr), care să organizeze o misiune la Kiev menită a constata măsura în care Ucraina este pregătită să semneze Acordul de Asociere cu UE la Summitul de la Vilnius, din luna noiembrie. Aceasta pe fondul recentelor presiuni făcute de Rusia (susținută prin fapte, chiar dacă nu explicit, de Germania) spre a împiedica semnarea. Ideea a fost acceptată și în consecința am fost rugat să întocmesc o “declarație de misiune”, ceea ce am și făcut în aceeași zi. După ce va fi discutată cu ceilalți colegi și acceptată de ei, declarația va fi dată publicității.
Am continuat să urmăresc negocierile privind punerea sub control internațional a armelor chimice siriene. Am răspuns celor care mi-au solicitat opinii în acest sens. Am primit mesaje din partea unor colegi care observau că se merge pe o linie similară cu un proiect propus anterior de mine.

Miercuri 11 septembrie:

Dimineața a avut loc prezentarea “Raportului privind starea Uniunii” de către Președintele Comisiei Europene, Dl. Jose-Manuel Barroso. Aceasta a prilejuit o nouă confruntare între eurocritici, eurofobi, eurorealisti, euroromantici și eurodemagogi (o împărțire mai exactă decât cea prea schematica între europozitivi și eurosceptici), anunțând, practic, faptul că viitoarele alegeri europene nu vor fi atât o bătălie între stânga și dreapta cât una între cei care mai cred în ideea Europei politice și cei care doresc renaționalizarea UE. Da, nu UE este vinovată de izbucnirea crizei globale. Da, fără integrarea europeană probabil că membrii UE ar fi resimțit mai aspru efectele crizei. UE este vinovată, însă, pentru a nu fi fost în stare să aplice terapiile anticriză adecvate, iar statele membre ale UE sunt vinovate pentru a fi abandonat solidaritatea comunitară în favoarea egoismului național. Este grav că pentru ipoteza renaționalizării UE, România este total nepregătită. Doream să prezint și eu o declarație scrisă referitoare la starea UE, dar DNA mi-a luat-o înainte și mi-a impus alte priorități.
Aniversarea atacului terorist al fundamentaliștilor musulmani asupra SUA, din 11.09.2001, a fost serbat pe 11.09.2013 de DNA prin trimiterea mea în judecată, printr-un act de agresiune al fundamentaliștilor justițiar-populiști împotriva dreptului, dreptății, bunei credințe, bunului simt și chiar a interesului național. Am răspuns printr-un comunicat. Mulțumesc celor care, români sau străini, mi-au trimis mesaje de susținere. Asupra subiectului voi reveni cu precizări.
După amiază am ascultat raportul Înaltului reprezentant al UE pentru afaceri externe privind situația din Siria și Egipt. Întrucât îmi formulasem poziția într-o scrisoare adresată dnei. Ashton cu circa zece zile mai devreme, nu am mai crezut necesar să iau cuvântul. În schimb am participat la ședința Delegației PE pentru relațiile cu China, din care fac parte.
Seara am luat cuvântul la dezbaterile din plen privind presiunile făcute de Rusia asupra țărilor din vecinătatea estica a UE. Opinia mea a fost aceea că este inutil să blamăm Rusia, problema principală fiind lipsa de viziune, de curaj și de eficiență a politicii externe a UE. În loc să încerce a câștiga pe terenul geo-politicii, pentru ca apoi, într-un context geo-strategic favorabil, să își promoveze valorile, UE își împinge vecinii estici în brațele Rusiei, încercând, printr-un discurs dogmatic și narcisist, să le impună un model de viață și organizare socială care este bolnav chiar la el acasă, în Occident. Poziția mea a atras reacția iritată a Președintelui Brok, adeptul politicii criticate de mine, susținut complezent de comisarul pentru extindere, Stefan Fule. Schimbul de replici în care s-a intrat mi-a atras aplauzele colegilor. Fiind vorba de aplauze și nu de fluierături, presa nu a relatat episodul.

Joi 12 septembrie:

Am lucrat cu asistenții mei la redactarea amendamentelor la raportul privind politica externă a UE, rămânând să mă duc la Bruxelles luni de dimineața spre a le putea depune la timp. Au ieșit 24 de amendamente. Probabil că majoritatea vor fi respinse de raportor, dar este important ca niște adevăruri să fie spuse. Câtă vreme UE nu își schimbă abordarea principală a problemelor de politică externă, aceasta va rămâne un eșec, iar Europa nu va conta în jocul global de putere. Dacă România m-ar susține în aceste demersuri ar fi altceva, dar nu este cazul.
Dintre deciziile importante ale săptămânii menționez două, întrucât au efecte directe și imediate asupra vieții cetățenilor:

a) Una se referă la adoptarea procedurii privind supravegherea politicilor prudențiale ale băncilor care operează în UE, de către Banca Centrală Europeană. Aceasta înseamnă că depozitele bancare ale cetățenilor europeni vor fi mai sigure și că cetățenii europeni  nu vor mai trebui să plătească din buzunarul lor pentru salvarea băncilor căzute pradă propriei lăcomii și iresponsabilități.

b) Alta privește avansul în crearea unei piețe unice europene pentru “produsele” digitale. Aceasta înseamnă că tarifele pentru utilizarea telefoanelor mobile în comunicarea dintre persoane aflate în state diferite ale UE se vor alinia la tarifele practicate pentru comunicarea internă. Avem o Uniune, avem o singură piața internă europeană, avem un singur tarif pentru convorbirile telefonice.

Vineri 13 septembrie:

Am plecat la Liverpool spre a purta discuții cu unii colegi britanici pe tema perspectivelor UE în lumina alegerilor europarlamentare care se apropie. Discuțiile au continuat și sâmbăta 14 septembrie. Dezbaterea din Marea Britanie referitoare la proiectul european în UE, este ostateca populismului național-izolaționist practicat de ani buni de elita politică a acestui stat, precum și de mass media britanică. De aceea, când ne referim la Marea Britanie, nu este corect să vorbim de euroscepticism (acesta poate desemna și o atitudine critică rațională și pozitivă față de starea actuală a UE) ci despre eurofobie isterică. De aici vine o mare îngrijorare față de impactul rezultatelor viitoarelor alegeri europene din Marea Britanie asupra funcționării instituțiilor europene.

Duminică 15 septembrie:

La Liverpool, pe urmele celebrilor Beatles. Am vizitat aici și un muzeu dedicat întâlnirii dintre aceștia și nu mai puțin faimosul lor contemporan, Elvis Presley. Impresionant și, pentru mine, prilej de nostalgie și de reflecții triste. A fost odată o generație tânăra care a avut ceva de spus într-o lume scufundată în confuzia și aparenta lipsă de perspectivă a tranziției post-belice; o generație care nu a dorit puterea, dar a avut-o prin lucrarea harului său și folosindu-o fără complexe, a lăsat un mesaj formator de conștiințe ce dăinuie și astăzi. Să o comparam cu actuala generație tânără, care trăiește într-o lume la fel de confuză, rătăcind într-o altă tranziție (cea a erei digitale) dar care, dominată de șovinismul plăcerii consumerist-individualiste și strivită de propriile-i complexe de superioritate, nu pare a avea ceva de spus; o generație care dorește puterea și care, în acest scop, face din vârsta criteriul valorii, dar care nu a obținut puterea (ci doar, cel mult, aparenta ei) și care, oricum, nu pare a ști să o folosească spre binele comun. Priviți la noile “elite” emergente din spațiul public! Mi-aș dori să nu am dreptate…

 

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/saptamana-9-15-septembrie/

Leave a Reply