Să nu-i lăsăm pe alții să aleagă pentru noi

Mulți îmi spun că pe 25 mai nu vor merge la vot întrucât nu au pe cine alege. Nimeni nu este convingător. Ba, mai mult, toți sunt respingători.

Asta nu înseamnă, însă, că o societate modernă poate trăi fără conducere politică. În consecință, asta nu înseamnă că nici unul dintre cei care, pe drept sau pe nedrept, nu ne plac, nu va fi ales. Or, în asemenea condiții, dacă tot unul sau unii vor fi aleși, nu trebuie ca alegerea să o facă exclusiv alții, a căror judecată s-ar putea să ne placă tot atât de puțin.

Chiar dacă am admite că toți candidații sunt răi sau, mai exact, toate listele sunt rele (căci, totuși, pe toate listele sunt înscriși și unii care nu sunt răi și mulți care nu sunt buni), ar fi o exagerare periculoasă să zicem că toți / toate sunt LA FEL de rele. Asta măcar și pentru faptul că niciodată doi nu sunt la fel; de aceea nici binele nici răul nu sunt de mai multe ori la fel. Există și rău pe care îl putem suporta și bine pe care nu îl putem duce.

Mai mult, oamenii nu au în mod absolut calități și defecte. Ei au doar însușiri care devin calități și defecte în funcție de contextul în care se manifestă și de poziția de pe care sunt puși să se manifeste. Să nu uităm, astfel, că la alegerile europene noi nu vom alege pe cei chemați să guverneze direct România ci pe aceia care să guverneze Uniunea Europeană și doar indirect, prin intermediul instituțiilor europene, România.

Unii spun: “Votul meu oricum nu contează!” Așa este dacă îl luăm izolat. Ce putere este într-un singur vot?! Doar atâta cât este în cel care votează. Adică, de regulă, mai nimic. Votul unuia fără putere devine, însă, esențial atunci când se unește cu voturile celorlalți lipsiți de putere care gândesc la fel. Puterea poporului este numai colectivă și numai așa trebuie înțeleasă ea.

Dacă aceia care gândesc ca mine nu se vor exprima, se vor exprima cu siguranță cei care nu gândesc ca mine, cei care nu își pun întrebările mele, cei care nu au durerile și nevoile mele, cei care nu au unitățile mele de măsură, cei care nu fac evaluările mele. Aceia vor alege în locul meu și pentru mine. Ei vor alege, probabil, răul cel mai mare; cel puțin din punctul meu de vedere.

Constat, deja, că pe rețelele de socializare, unii “prieteni”, care, până la proba contrarie, trebuie să beneficieze de prezumția de bună credință, ne invită să ne placă Martin Schulz (românofobul care în vara lui 2012 declara la televiziunea franceză că “nu vom sacrifica valorile noastre pentru unul ca Victor Ponta”) sau Monica Macovei (cea care ne spune mereu că luptă “împotriva” ceva dar niciodată pentru ce), fără a cunoaște în mod direct aceste personaje și fără a ne da un singur argument ca ele să ne placă. Această abordare este la fel de înșelătoare și contraproductivă cu aceea care susține că și Cătălin Ivan și Victor Boștinaru, și Cristian Preda și Theodor Stolojan sunt la fel de răi. Nu sunt.

Iată de ce, decât să ne repezim a afirma că unul ne place sau altul ne displace, ar fi, poate, mai bine să discutăm între noi la ce treabă vrem să îi punem pe unii sau pe alții, care sunt așteptările noastre în raport cu promisiunile lor sau care este raportul dintre ceea ce ei promit cu generozitate și instrumentele pe care le vor avea, precum și cu performanțele lor trecute și personalitatea lor reală. Haideți să folosim rețelele de socializare pentru a dezbate și schimba informații verificabile, iar nu ca instrument de propagandă, dezinformare și manipulare.

Mă pun, deci, la dispoziția tuturor celor care vor să afle de la mine ori să schimbe cu mine informații sau opinii de natură a-i ajuta să își construiască un punct de vedere în contextul actualei campanii pentru alegerile euro-parlamentare. Dacă o doriți, eu vă voi spune ce știu. Dvs. veți face ce credeți.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/sa-nu-lasam-pe-altii-sa-aleaga-pentru-noi/

Leave a Reply

Your email address will not be published.