«

»

Print this Post

Populisti din toate tarile uniti-va!

 

Multi nebuni sunt pe lume. Indiferent de ce ar spune, nu inseamna ca sefii statelor sau guvernele trebuie sa le dea replica. Dupa caz, pot fi ignorati, dati pe mana politiei sau este chemata salvarea.

Adrian Severin Dimensiunea raspunsului masoara dimensiunea actiunii care a determinat raspunsul si implicit indica importanta celui care a savarsit actiunea. Cand prostiile spuse de un nimeni atrag reactia unui sef de stat, acel nimeni devine dintr-o data cineva.

Daca domnul din partidul Iobbik (nici nu merita sa i se consemneze numele) ar fi spus fix acelasi lucru pe care l-a spus pe undeva prin judetul Harghita, la dumnealui acasa in Ungaria, nimeni nu l-ar fi bagat in seama. Aceleasi ineptii le spun de ani de zile toate partidele maghiare. (Nu toti oamenii politici maghiari caci mai sunt multi intelepti si responsabili, dar toate partidele, de dreapta si de stanga, caci nici unul nu a fost vaccinat impotriva populismului.) A afirma, insa, ca a sosit vremea unui conflict deschis intre guvernul maghiar si cel roman, in timp ce te gasesti chiar pe teritoriul Romaniei, este cu totul altceva. Este altceva, totusi, cu conditia ca un oficial roman de varf sa te bage in seama. Pentru asta cel interesat este gata sa plateasca oricat.

Cat si daca a platit in acest caz nu putem decat specula dar, oricum, i-a reusit. Si inca i-a reusit foarte bine de vreme ce de la o nazbatie anti-europeana (nu doar antiromaneasca) spusa intr-un camping, s-a ajuns la schimburi de comunicate acide intre guvernele a doua tari aliate, membre NATO si UE. O alta „veste buna” trimisa de Bucuresti si Budapesta capitalelor euro-atlantice.

Domnul Basescu a anuntat ca se pune in fruntea „razboiului sfant” impotriva Ungariei. Asadar a acceptat provocarea, respectiv agenda politica propusa de partidul „extremist” Iobbik. In acelasi timp, a aratat ca lupta cu Ungaria nu ar fi numai treaba statului ci si a poporului, pe care l-a invitat si incurajat sa-i fluiere pe iredentistii maghiari. Pentru prima ipoteza se pune intrebarea cine va fi gata sa se inroleze in cruciada condusa de Romania? Pentru a doua ipoteza problema este ca ceea ce incepe cu un fluierat se termina de regula cu sticle incendiare si dinamita. Caci, vorba poetului, „sunt greu romanii de pornit dar de-i pornesti, sunt greu de-oprit”.

In mod normal, cand un descreierat umbla cu un chibrit aprins pe langa un butoi cu benzina – or, sensibilitatile nationale sunt echivalentul unui astfel de butoi – nu trimiti pe unii sa traga cu pusca spre a-l goni ci pur si simplu sufli ca sa stingi cat mai repede chibritul. In cazul nostru, cele mai bune practici in materie recomanda aplicarea unei terapii anti-criza de urgenta care se adreseaza simptomelor, urmata de o terapie structurala care se adreseaza cauzelor.

Prima terapie vizeaza calmarea spiritelor prin discurs public adecvat, simultan cu inchiderea surselor de alimentare a conflictului prin actiuni discrete dar, in acelasi timp, ferme si proportionale cu periculozitatea reala a gestului de neutralizat. Discursul public trebuie sa fie calm, sa minimizeze emotiile si sa arate ca statul isi asuma rezolvarea incidentului si ca este in controlul situatiei. Actiunea nepublica trebuie intreprinsa pe canale diplomatice, simultan la Budapesta si, dupa caz, in capitalele principalilor aliati, exercitandu-se presiuni pentru izolarea imediata a focarului de conflict. Asemenea presiuni includ evidentiarea gravitatii consecintelor decurgand din neincetarea imediata a atitudinii destabilizatoare.

Cea de a doua terapie, implica declansarea unor actiuni care, printre altele, sa duca la: 1. definirea exacta a problemei – aici nu este vorba despre statutul si drepturile minoritatilor ci despre utilizarea unor proiecte segregationiste de tipul autonomiei teritoriale pe criteriul etnic, intr-o epoca a statelor civice multiculturale si a integrarii transnationale; 2. constituirea unor aliante cat mai largi, dispuse sa lupte impotriva segregationismului etno-cultural si al manipularii valorilor legate de identitatea nationala in scopul destabilizarii politice a statelor; 3. internationalizarea dezbaterii si actiunii pe tema respectiva in vederea reafirmarii clare a standardelor europene in materie si a obtinerii unor garantii colective apte a preveni repetarea unor incercari similare sau a le neutraliza efectele.

In privinta ambelor strategii Romania are, insa, o mare problema. Nu este vazuta mai bine decat Ungaria in cadrul comunitatii internationale. Aceasta in ciuda faptului ca in prezent, pe drept sau pe nedrept, Guvernul Orban a pus Budapesta in conflict cu multe cercuri de influenta politica si economica din lume.

Justitiar-populismul practicat la Bucuresti de regimul neo-cezarist instaurat de Traian Basescu (cu sprijinul extern al celor interesati de reducerea capacitatii de auto-aparare nationala a Romaniei) i-a scos din joc sau marginalizat pe liderii romani cei mai patrioti si mai capabili sa poarte lupte politico-diplomatice pentru apararea aspiratiilor legitime ale tarii, fara a-i ameliora cu nimic reputatia. Majoritatea celor care i-au inlocuit nu mai poate face decat sa cumpere acceptul Occidentului pentru ramanerea in functie, inchinand tara si jecmanind poporul. Incapabili de buna guvernare – si de aceea neputandu-se baza pe mecanismele democratice spre a obtine sau conserva puterea – ei nu au decat solutia apelarii la populism cu speranta disperata ca scadenta va veni dupa moartea lor naturala. Dupa ei, potopul!

Exact la fel se pune problema la Budapesta, unde Viktor Orban si-a instalat propriul neo-cezarism. Cu deosebirea ca acolo nu vorbim despre justitiar-populism ci despre national-populism. Cand buna guvernare nu mai este criteriul de coeziune a societatii, democratia, ca mod de organizare a acesteia, moare si spatiul public este structurat si coagulat de populism.

Justitiar sau national – acestea sub detalii de nuanta. Populismul ramane terenul pe care se intalnesc astazi, in aparent conflict dar intr-o reala fratie, lideri romani si maghiari. El este noul fundament al parteneriatului strategic romano-maghiar. Si cel care aduna intr-un destin tragic doua natiuni surori.

In aceasta ecuatie nu exista extremisti. Extremismul este doar mimat. In ralitate avem de a face doar cu populisti. Riscul ca intre guvernul roman si cel maghiar sa apara vreun conflict este, de asemenea, practic exclus. Politicienii populisti din cele doua tari au nevoie unii de altii si se sprijina unii pe altii.

Numai printr-o asemenea uniune pe deasupra frontierelor politice, ideologice si etnice, fiecare este capabil de victorie. Nu asupra strainilor ci asupra propriului popor. Nici populistii de la Budapesta nu vor sa ingenuncheze Bucurestiul nici populistii de la Bucuresti nu vor sa ingenuncheze Budapesta. Fiecare vrea sa isi subordoneze propriii compatrioti. Si reuseste!

Atentie, insa! Popoarele care, lasandu-se orbite de mesajul populist, ii urmeaza pe liderii orbiti de atractia lacoma a propriei puteri, vor ajunge, ca in parabola orbilor, in genunile istoriei, impreuna cu acestia.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/populisti-din-toate-tarile-uniti-va/

Leave a Reply