«

»

Print this Post

Noaptea cucuvelelor

 

În mitologia greacă cucuveaua este simbolul cunoașterii. Aceasta din cauza capacității respectivei păsări de a vedea în întuneric; adică de a vedea acolo unde și atunci când alții nu văd.

 

În mitologia română cucuveaua este mesagerul nenorocirilor. Cântecul cucuvelei anunță moartea.

 

Ce legătură poate fi între cunoaștere și moarte? Ne-o spune Biblia. Când Adam a mâncat din pomul cunoașterii a murit sufletește. Consecințelor acestei morți numai moartea fizică le poate pune capăt. Cu moartea pre moarte călcând. În basmele românești „valea plângerii” este „valea cunoașterii”.

 

Când diferite servicii secrete și organizații oculte și-au ales cucuveaua drept simbol, ele au vrut să sugereze prin asta că știu ceea ce ceilalți nu știu și înțeleg ceea ce ceilalți nu înțeleg. Informația înseamnă însă putere iar puterea corupe. Prin corupție cunoașterea s-a rupt de înțelepciune și puterea de legitimitate.

 

În lipsa echilibrului între acestea s-a ajuns la anomie. Adică la acea stare a societății caracterizată prin lipsa coerenței ca urmare a faptului că regulile lipsesc sau sunt contradictorii, fiecare individ sau grup de indivizi, incapabili a se mai orienta în comunitate, evoluând potrivit propriilor interese și ghidat de propriile instincte. Fiecare pare a funcționa într-un ansamblu complet nefuncțional. Or, pentru niște animale sociale, lipsa sensului vieții comunitare transformă acțiunea ziditoare în agitație distructivă.

 

Anomia este opusul ordinii iar absența ordinii înseamnă război. La limită, războiul tuturor împotriva tuturor.

 

În acest război cineva a aprins imprudent o lanternă. La lumina ei am văzut agitația cucuvelelor. Persoane care în aparență se luptau în numele unor valori, adunând astfel în spatele lor victimele opțiunilor iluzorii, la adăpostul întunericului se întâlneau prin vii, prin pivnițe, prin palate de neam prost. Acolo, în timp ce își jurau credință veșnică și puneau la cale planuri pentru supunerea și jefuirea proștilor care așteptau ceva bun de la ei, „conjurații” se gândeau cum își vor împlânta pumnalul în spate unul altuia atunci când amețiți de putere unii își vor pierde vigilența. Avem de a face cu o specie de cucuvele care noaptea petrec împreună doar pentru a-i identifica pe cei cărora să le taie beregata la revărsarea falșilor zori.

 

Acum am înțeles și noi, noncucuvelele. Ceea ce se joacă în fața ochilor noștri orbi nu este o nobilă luptă de idei, ci un război între ganguri, precum altădată între gangsterii din Chicago. Unui asemenea război nu i se poate pune capăt prin alegeri, ci printr-un alt război; mai mare, mai cuprinzător și mai crud.

 

O prea lungă perioadă de pace și relativă bunăstare ne-a afectat rațiunea și a dat frâu liber instinctelor celor mai rele. Cucuvelele care văd nu pot acepta să fie rezonabile, pentru că se cred prea puternice ca să nu joace de toți banii. Cei care aud cântecul cucuvelelor nu pot accepta, la rândul lor, că el anunță moartea dacă nu devenim rezonabili. Vom deveni cu toții astfel numai atunci când suferința va face ca ceea ce nu putem accepta azi să fie ieșirea unică, deci inevitabilă, din impas.

 

Așadar, să ne vedem cu bine după război!

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/noaptea-cucuvelelor/

2 comments

  1. promotiemobius

    Dintr-un anume pu8nct de vedere este de departe cel mai bun articol pe care l-ati scris vreodata. Exceptional. Dan Agent

  2. cozubas

    Magnific !

Leave a Reply