«

»

Print this Post

Național-populism si justițiar-populism (V)

Justițiar-populismul distruge Romania mai mult decat distruge național-populismul Ungaria. Intre justițiar-populism si ideea de justiție nu exista nici o legatura si de aceea justițiarismul nu diminueaza corupția. In schimb, el afecteaza buna guvernare.

Sunt unii care susțin, insa, ca sacrificiul se justifica intrucat prin combaterea justițiar-populista a corupției s-ar imbunatați macar imaginea externa a Romaniei. Nu este asa ci exact pe dos!

Desigur, in lumea contemporana imaginea conteaza. Un stat avand o proasta reputație nu are cum sa isi sporeasca influența externa, cum sa atraga capitaluri private, fonduri europene si turisti straini, nici cum sa isi asigure simpatia lumii. Cand vorbim, insa, despre imaginea desprinsa de realitate se pun doua intrebari: Cat de mult putem insela strainatatea prin poteomkinade justițiare, printr-o justiție butaforica? Cat din imaginea negativa pe care dorim sa o corijam este falsa si rezultat al unui accident, ori consecința unei realitați de care sunt vinovați romanii si pe care ar dori sa o ascunda, si cat produsul unei acțiuni constiente vizand „castrarea” Romaniei, pusa la cale tocmai de aceia a caror percepție vrem sa o schimbam?

Ceea ce ar trebui sa deranjeze strainatatea – ca ne referim la instituțiile publice sau la persoanele private – sunt realitațile romanesti cu care se confrunta – corupție, birocrație, instabilitate legislativa, neseriozitate, fuga de raspundere etc. – iar nu imaginea. Aceasta conteaza numai pentru cei care nu sunt inca in contact cu Romania sau cei care au nevoie de sprijinul opiniei publice spre a-si legitima deciziile referitoare la Romania.

Daca imaginea este buna, majoritatea celor dintai nu se vor opri la ea ci vor verifica masura in care aparența corespunde realitații; iar mijloacele lor de a penetra aparența sunt considerabile. In acest caz, castigul oferit de o imagine desprinsa de realitate este derizoriu.

Pentru cei din urma, conteaza numai imaginea care corespunde intereselor lor politice. In consecința, datele oferite de Romania vor fi interpretate in asa fel incat sa le justifice poziția adoptata fața de Romania. Or, nu exista date mai usor de manipulat decat datele nereale transmise de o mica putere in mainile unei mari puteri care intenționeaza sa o domine. Aceasta cu atat mai mult cu cat cei puternici sunt capabili (sprijiniți fiind si de tehnologiile super performante ale “erei digitale”) sa dezinformeze cu succes masa, deformand chiar si datele coincidente cu realitatea.

Un exemplu excelent privind transformarea unor masuri politice corecte in fundament al deteriorarii credibilitații celor care le-au adoptat, este acela al acțiunilor anti-criza inițiate in anii 2010-2011, in Grecia, de Guvernul George Papandreu. Cu cat masurile aplicate erau mai drastice, cu atat mai mult ele erau interpretate ca recunoastere oficiala a profunzimii si gravitații crizei. Cu cat criza era evaluata a fi mai grava, cu atat mai mult se scumpea creditul pentru Grecia. Cu cat creditul pentru Grecia se scumpea, cu atat mai mult situația economico-financiara a Greciei (inclusiv capacitatea sa de a-si plati datoriile) se inrautațea. Cu cat situația economico-financiara a Greciei se inrautațea, cu atat mai mult se adancea criza greaca. Concluzia acestui silogism pervers (pervertit prin reaua-credința politica a celor ce se pretindeau a fi aliați ai Greciei) era de un absurd total: cu cat masurile anti-criza adoptate de Grecia erau mai profunde, mai curajoase si mai corecte, cu atat mai mult criza se adancea (sic!). Ceea ce permitea plutocrației internaționale sa speculeze mai profitabil datoria greaca.

Lucrurile stau la fel cand ne referim la calitatea imaginii proiectate de justițiar-populismul romanesc. Cu deosebirea ca in acest caz nu este vorba despre deciziile rezultate din acte judiciare corecte ci de produsele unei justiții politizate. Asadar, cu cat numarul demnitarilor si funcţionarilor publici acuzați de corupție creste, cu atat mai mult se confirma prejudecata ca nivelul corupției in Romania este excepțional de ridicat. Cu cat prejudecata cognitiva privind caracterul excepțional al corupției romanesti se adanceste, cu atat mai mult prezumția de vinovație ia locul prezumției de nevinovație iar simpla acuzare ia locul hotararii judecatoresti definitive subsecventa probarii acuzației. Cu cat mai mult prezumția de vinovație se consolideaza in constiința publica, cu atat mai mult acuzatorul (procurorul), care este un agent (fie el si teoretic autonom) al executivului, devine mai important decat judecatorul. Cu cat procurorul devine mai important decat judecatorul (ajungand adesea sa il terorizeze pe acesta), cu atat mai mult justiția este politizata, respectiv mai puțin idependenta. Cu cat mai mult justiția este politizata, cu atat mai mulți demnitari si funcționari publici considerați indezirabili sau inutili de catre deținatorii puterii politice si cercurile de interese din spatele acestora, vor fi pusi sub acuzare. Si astfel ne intoarcem la punctul de plecare: cu cat mai multe acuzații cu parfum de politizare apar cu atat mai mult se fundamenteaza un dublu repros, oarecum contradictoriu. Mulțimea acuzelor cu conotații politice, in loc sa fie vazuta ca angajare viguroasa si eficienta intru apararea statului de drept, “probeaza” extinderea corupției la nivelul conducerii statului si al administrației de stat dar si implicarea justiției in lupta politica.

Culmea este ca o atare concluzie nu este nici macar cu totul gresita, gresit fiind doar raționamentul prin care se ajunge la ea. Concluzia respectiva demonstreaza esecul strategiei de imagine a justițiar-populismului  romanesc.

Esențial este faptul ca acest esec este legic iar nu accidental. El nu constituie consecința inabilitații autoritaților romane de a insela si nici a capacitații excepționale a strainilor de a nu se lasa inselați. Justițiar-populismul nu imbunatațeste imaginea externa a Romaniei intrucat excepționalismul corupției romanesti, pe care el o confirma, serveste celor care vor sa domine Romania sau sa ii reduca influența in lume sau sa ii micsoreze capacitatea competiționala sau sa diminueze volumul drepturilor cuvenite ei.

Imaginea externa proasta a Romaniei este numai parțial consecința realitaților sau inabilitaților romanesti. O contribuție importanta la crearea si perpetuarea acestei imagini o are strainatatea. Nu neaparat o strainatate ostila ori dusmanoasa, desi si aceasta exista. In conceptul de “strainatate” se includ si concurenții externi sau chiar aliații care au nevoie de sprijinul umarului romanesc dar nu si de incisivitatea creierului romanesc, de aportul resurselor romanesti dar nu si de agenda aspirațiilor naționale romanesti, de abilitațile romanesti dar nu si de complexitatea mentalitaților romanesti asociate inevitabil acelor abilitați.

O imagine asezata pe asemenea baze artificiale (politice) nu poate fi contracarata sau corijata de o alta imagine artificiala ci numai de o alta realitate. O realitate atat de puternica incat sa nu mai poata fi negata prin dezinformare si manipulare. O realitate pe care sa poata fi construit, eventual, un alt mit; de asta data, insa, un mit pozitiv. Or, construirea unei asemenea realitați are ca premisa tocmai renunțarea la justițiar-populism. Cei care il apara o fac pe spezele destinului național romanesc; o fac impotriva Romaniei.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/national-populism-si-justitiar-populism-v/

Leave a Reply