«

»

Print this Post

Martin Schulz și-a arătat nimicnicia mințind și insultând România

Martin Schulz nu poate lupta cu corupția din cauza Spaniei sau denigrează România?

Joi 15 mai la Bruxelles a avut loc o dezbatere televizată între cei cinci candidați la funcția de Președinte a Comisiei europene. Șansele acestora – un popular, un socialist, un liberal, un ecologist și un neo-comunist – de a ocupa respectiva funcție depind de rezultatele alegerilor europene de pe 25 mai.

Dezbaterea a fost transmisă în direct la posturile de televiziune din țările membre ale UE, cu traducere simultană în limbile acestora. Fiecare candidat avea un minut spre a răspunde unor întrebări pe teme esențiale pentru prezentul și viitorul Europei, adresate de un moderator. De asemenea, ei aveau posibilitatea să își adreseze scurte întrebări unii altora.

Discuția a fost serioasă din punctul de vedere al tematicii. Răspunsurile au fost, însă, generale, în timpul foarte scurt acordat lor candidații neputând din nefericire să își argumenteze convingător pozițiile. Aceasta mai ales în condițiile dificultății ridicate a problemelor de rezolvat și ale unui public insuficient informat în legătură cu ele. De aceea doar cunoscătorii au putut observa și evalua diferențele de poziție.

Cei cinci au fost atenți să evite soluțiile controversate și atacurile reciproce, astfel încât să nu dea apă la moară curentelor eurosceptice în ascensiune. De asemenea, ei au încercat să mobilizeze lumea la vot și să preia o parte a retoricii antieuropene în speranța de a capta cât mai mult din electoratul euro-apatic și eurofob.

Una din întrebări a vizat în mod justificat problema luptei împotriva corupției și poziția candidaților față de activitățile de lobby. Fiecare a răspuns cum a crezut de cuviință la nivel de principiu. Unul a arătat că lobby-ul are utilitatea sa și că grupurile de interese nu pot fi împiedicate să își susțină cauza. Altul a cerut creșterea transparenței activităților de lobby. Altul combaterea conflictului de interese. Altul oferirea mai multor posibilități pentru “săracii” Europei de a-și promova cauza, îndemnând totodată cetățenii europeni “să facă lobby pentru democrație”.

Numai dl Martin Schulz a ținut să își consume puținul timp la dispoziție aducând în atenție un exemplu concret, de natură, chipurile, a susține teza potrivit căreia corupția la nivel european nu poate fi combătută suficient dacă nu este combătută așa cum trebuie la nivelul statelor membre. În acest sens, candidatul socialist a reamintit scandalul “amendamentelor contra cost” de acum trei ani, când niște jurnaliști britanici sub acoperire ar fi cerut mai multor parlamentari să depună amendamente la legislație contra unor sume de bani. Doi dintre aceștia, a conchis cu apropo Schulz, sunt deja în închisoare în timp ce un al treilea își continuă liniștit activitatea.

Spre a marca punctul, dl Martin Schulz a spus dintr-o respirație și fără să roșească trei neadevăruri și anume: 1) nici unul dintre europarlamentarii implicați în respectiva provocare nu este în închisoare sau condamnat la închisoare; 2) “al treilea” europarlamentar sunt, în realitate, doi – un român (respectiv eu) și un spaniol (acesta din urmă între timp promovat în conducerea comisiei în care depusese amendamentul dorit de falșii lobbiști); 3) cele patru cazuri nu sunt identice. Trei minciuni colportate o lungă bucată de timp – de ce oare? – și de o bună parte a mass media.

Să fi dorit oare dl Schulz să dea vina pe justiția spaniolă pentru ineficiența luptei împotriva corupției la nivel european sau a încercat să facă presiuni publice asupra justiției române implicându-o în lunga luptă politică dusă de el, este adevărat, cu un succes îndoielnic până acum, împotriva mea, un europarlamentar român?! Dacă dnii Băsescu sau Ponta ar fi făcut asemenea declarații ar fi fost acuzați imediat – în țară și respectiv la Bruxelles – de politizarea justiției și limitarea independenței acesteia. Să le fie oare permis – dincolo de premisele false – unui politician german să intimideze “statul de drept”de o manieră neîngăduită oficialilor români?!

Dacă ar fi vrut să aducă în discuție exemple concrete Matin Schulz avea la dispoziție unul mult mai actual și anume acela al rezoluției prin care Parlamentul European, cu largă majoritate de voturi, în sesiunea sa plenară din aprilie anul curent, i-a cerut demisia acuzându-l de abuzuri și corupție. Din punct de vedere procedural aceasta este o certitudine iar nu o supoziție. Nepotismul, dosirea unor documente spre a împiedica cercetarea unor acte de corupție, modificarea abuzivă a unui raport parlamentar după ce acesta fusese adoptat de comisia de specialitate a PE, folosirea banilor europeni pentru promovarea candidaturii sale sunt fapte constatate și consemnate oficial; sunt bârna din ochiul moralistului Schulz.

Dl Schulz ar fi putut vorbi, de asemenea, despre conflictul de interese în care s-a găsit în procesul de adoptare a candidaturii sale la nivelul Partidului Socialiștilor Europeni. (O istorie mai lungă dar foarte interesantă pe care o voi relata cu altă ocazie.) Sau ar fi putut răspunde întrebării pe care, din lipsă de timp, nu a mai apucat să o formuleze până la capăt candidata ecologistă, interesată să afle de ce dl Schulz s-a opus investigării obiective a unor cazuri de corupție sau a unor activități susceptibile să favorizeze corupția. (De exemplu a refuzat să răspundă cererilor mele privind investigarea de către PE a acuzelor care mi s-au adus sau să coopereze cu OLAF și DNA în cercetările acestora, așa cum amândouă s-au plâns public. Desigur, lipsa cooperării nu a vizat acoperirea mea ci, probabil, a celor practicând pe scară largă activitățile de lobby pe care eu nu le-am prestat niciodată.)

De câtă micime de caracter trebuie să ai parte dacă într-o dezbatere de asemenea nivel, în fața unui auditoriu european în memoria căruia un incident de acum trei ani nu mai poate fi foarte viu, lovești într-un adversar căzut sau cu care, cel puțin, nu mai ești în concurență?! Cât de mult trebuie să îl urăști pe acesta și câtă invidie bolnăvicioasă să nutrești față de el? Dar și câtă iresponsabilitate în tratarea unui stat membru și cât dispreț față de România trebuie să ai ca să îți satisfaci ranchiuna cu prețul întăririi stereotipurilor negative față de români și justiția românească, stereotipuri care le-au adus atâtea suferințe și pe care chiar documentele Comisiei europene au început să le infirme? Cât de mare trebuie să îți fie nepăsarea față de respectul de sine al justiției unui stat încât să crezi că prin asemenea ingerințe brutale o poți determina la adoptarea unor poziții anti-naționale?! Cât de puțin trebuie să respecți electoratul român și în special pe simpatizanții PSD, precum și cât de mult trebuie să disprețuiești demnitatea națională a românilor încât să le ceri voturile după ce le-ai arătat că ești complice la distrugerea unuia dintre compatrioții și reprezentanții lor?! La ce se pot aștepta, în atari circumstanțe, românii și România, Guvernul român și PSD, dacă Martin Schulz ar deveni Președinte al Comisiei europene?!

Las pe fiecare să răspundă acestor întrebări potrivit propriei conștiințe.

În ceea ce mă privește nu pot reacționa decât cu cuvintele eminesciene, ușor modificate: “Și dacă primesc cu fală și cu zâmbet a lui ură, / Laudele lui, desigur, m-ar mâhni peste măsură.”

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/martin-schulz-si-aratat-nimicnicia-mintind-si-insultand-romania/

Leave a Reply