«

»

Print this Post

Lupta și unitatea dintre „pro” și „anti” în alegerile moldave (2)

Analiștii bucureșteni ne-au obosit neuronii în ultimele săptămâni explicându-ne doct dialectica relației dintre „pro-european” și „anti-oligarh” în ofertele și opțiunile electorale basarabene. Ni s-a explicat că există candidați „pro-europeni” (adică „anti-ruși”, căci a fi pentru Europa înseamnă negreșit să fii împotriva Rusiei) dar care apără ordinea oligarhică; după cum sunt „pro-europeni anti-oligarhi”. Desigur, cei mai buni! Și invers: sunt „pro-ruși pro-oligarhie” și „pro-ruși anti-oligarhie”. Evident, cei din urmă sunt mai puțini, întrucât rușii sunt de regulă răi.

 

„Pro-rușii” sunt și „anti-unioniști”; deci „anti-români”. De aceea, în România „pro-rușii pro-unioniști” s-au ciocnit cu jandarmeria „pro-oligarhă” (aici se numește „pro stat de drept”), în așteptarea zilei votului; când basarabenii „pro-unioniști” cu cetățenie sau rezidență română au votat în favoarea „anti-unioniștilor”.  

 

Cu o gândire mult mai puțin sofisticată, eu unul văd lucrurile mai simplu. La ora actuală Republica Moldova este un stat oligarhic, respectiv o democrație eșuată. Cum oligarhia este plurală și anațională, statul însuși este eșuat. Cum ea este și transfrontalieră, nu are orientare geopolitică; ori cel puțin nu acesta este criteriul identității ei.

 

Nu există candidat sau partid independent de oligarhie. Chiar și cei cinstiți sunt prizonierii sistemului oligarhic.

 

Împotriva oligarhiei, adică a guvernării oligarhice, este numai poporul. Cel care suferă de pe urma ei. El votează împotriva sistemului iar nu pentru ceva. De aceea voturile lui, atunci când se exprimă, merg spre oligarhul care pare a fi cel mai antisistem. Adesea fără să își dea seama că discursul „politic incorect” este râma pe care chiar clanurile corupte au pus-o în acul undiței electorale cu care vor să pescuiască voturi.

 

Cândva în Moldova existau forțe politice pro-ruse și pro-europene. Astăzi cu toții semnalizează în toate direcțiile și virează înspre cel care dă banii.

 

Anti-românism nu există, ci anti-unionism. Aceasta întrucât o alcătuire mafiotă nu se poate uni cu un stat-națiune; sau poate pentru că unirea mafiilor de pe cele două maluri ale Prutului deja s-a realizat.

 

Este acesta un eșec al politicii Occidentului european sau euro-atlantic? Câtuși de puțin! Asta a dorit Occidentul. O zonă tampon incapabilă de autoapărare la frontiera sa estică, pe care să o poată domina în voie sau la nevoie să o poată tranzacționa cu Rusia.

 

Avem de a face însă cu un eșec absolut al politicii naționale românești. Nu mai are rost să reamintesc aici concepția privind relația româno-moldavă pe care România ar fi trebuit să o urmeze. M-am referit zadarnic la ea cu alte prilejuri. Acum este prea târziu. Oricum nimeni nu își va asuma vreo răspundere. Fapt este că românii au ratat o altă întâlnire cu istoria.

 

Acest deznodământ trist – care nu va putea fi modificat în esența sa, oricare ar fi rezultatul turului doi al alegerilor prezidențiale de la Chișinău – a fost perfect sintetizat de dl. Vasile Ernu, într-un articol intitulat „E parastas, nu e botez”. Iată un citat care dacă nu spune totul, spune multe: „Ironia alegerilor. Unire? Dodon a luat mai multe voturi la București decât unionistul Ghimpu. Unioniștii au tras doar 2 %? Igor Dodon – 53, Mihai Ghimpu – 51 de voturi la București. MAE, SIE, SRI & co: Noapte bună. Păi cînd ai consilieri specialiști în ”găini care fată” de unde vrei mai mult? Repet: statul Român ”investește” în niște ”impotenți și aventurieri” poilitici. Vai de capul nostru. Cam asta este rezultatul investițiilor financiare și geostrategice ale României în Republica Moldova. La Cotroceni sau Palatul Victoriei cineva mai gîndește? Nu, băieții sunt ocupați cu număratul banilor…. De ”ziariștii și experții” mercenari români care au împînzit Republica Moldova nu mai zic nimic.”

 

Pentru unii mai sunt încă speranțe. Ei cred că există și posibilitatea unui rezultat „pro-european” pe 13 noiembrie. Ba mai mult, îndeamnă la schimbarea retoricii „anti-oligarhice” într-una „anti-rusă”, ca soluție pentru răsturnarea scorului. Mă îndoiesc. Nimeni nu poate călători spre fotoliul prezidențial de la Chișinău decât pe biletul mafiei. Moldoveanului obidit îi pasă de foame iar nu de ruși sau de europeni; sau chiar de români.

 

Mafia va ajunge la Prut înaintea rușilor. Atunci vom seca Prutul dintr-o sorbire. După aceea românii de pe ambele maluri vor afla ce înseamnă cu adevărat seceta. Într-adevăr „e parastas, nu e botez”!

 

 

PS Ulterior redactării acestui text am aflat că dna Maia Sandu ar fi primit un sprijin, cel puțin indirect, din partea fostului Președinte Voronin (și, deci, al comuniștilor), dar mai ales că a făcut o excelentă declarație prin care refuza să își atace contracandidatul pe tema „rusofiliei”, menținându-și discursul antioligarhic. Aceasta îi mărește, desigur, șansele. Ele pot fi sporite prin efectul luptelor între oligarhi, care ar putea fi reticenți să își pună toate ouăle într-un singur coș. Pluralismul oligarhic salvează impostura democrată (sic!).

 

Asemenea vești nu schimbă însă cu nimic concluziile mele. Moscova poate dormi liniștită. Integrarea europeană a Moldovei este exclusă de chiar starea și politicile actualei UE. Europa germană lucrează pentru Uniunea Euro-Asiatică. Pro-unionismul este și el exclus – subiectiv în Moldova și obiectiv în România. Președintele Moldovei, oricare ar fi el, având multă legitimitate și puțină putere, nu prea are cum răsturna ordinea oligarhică într-o societate în care bătrânii așteaptă totul de la Dumnezeu iar tinerii totul de la emigrare. Prin urmare, un pro-european sub supravegherea puterii oligarhice, la Chișinău, este tot ceea ce își poate dori Rusia. Dacă nu cumva chiar și Rusia s-a săturat de aceste jocuri tactice care perpetuează dincolo de limitele suportabilității insecuritatea strategică.  

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/lupta-si-unitatea-dintre-pro-si-anti-alegerile-moldave-2/

2 comments

  1. serbanfl

    Eu nu-s implicat în politică și nici n-am contacte în sfera politico-diplomatică, dar, așa ca simplu observator, mi-am însușit, de mult, percepția „Europa germană lucrează pentru Uniunea Euro-Asiatică”!
    Pe de altă parte, deși consider că postulatul lui Aurel Baranga „ … în socialism am trei principii: nu mă mir, nu mă sperii, nu mă plâng” (Opinia Publică), se aplică, poate chiar mai bine, și în postcomunism, nu pot accepta faptul că tinerii moldoveni NU au mers la vot! Din ce aud/citesc se pare că nu se vor duce nici pentru cel de al II-lea tur de scrutin – groaznic.
    Sincer, domnule Severin, nu cred că ipoteza: „Dacă nu cumva chiar și Rusia s-a săturat de aceste jocuri tactice care perpetuează dincolo de limitele suportabilității insecuritatea strategică.” ați emis-o la modul serios.

  2. Dezideriu Dudas

    Gica si cu Jack fac istorie, mai ceva ca Ilie, sport…, inainte si dupa 1989.

    Inainte.
    Inaintea unui meci S.C. Bacau – Dinamo Bucuresti, cand a jucat pentru prima data in culorile clubului bacauan, Gica Sinauceanu, proaspat transferat de la Textila Buhusi …
    “Scandare tribune” : « Eu sunt Gica din Buhusi si-am venit sa-i « bat » ( « bat » – de tradus in limba tribunelor…, mai poetica…) pe rusi… ».

    Dupa.
    Dupa remiza, sarbatorita ca victorie de infrangatori si comemorata ca infrangere de vanatorii de vant…., domnu’Jack, mai vechi transferat la Ruptura Texturii Combinatelor, dupa ce a recunoscut, eroic, ca un burjui fondator, ca e rupt in fund…..
    « Scandare tribune » : Eu sunt Jack din Copsa Mica si m-enierviaza America…
    EXTENSIE, dupa : In plus, daca Gagestiu’ ar deveni comuna, sigur Copsa Mica ar cere sa-i devina sat ( ce-i mai trebuie oras combinatului ? ), in cinstea lui domnu Jack….N-ar fi posibila geografic operatiunea ? Da, da’ nici gaini care fac pui vii nu exista…, « fată », scrie moldoveneste d-nul Vasile Ernu si-l preia tradus in romaneste d-nul Severin….Parafrazandu-l pe Dodon ( branza-i pe bani…), se poate spune : fată, fată…, da’ fără băiat….

    MORALA : De la rabinul din Buhusi ( de pe vremea Fabricii de Stofe Buhusi ), la care toata lumea avea dreptate, prea am trecut la Zamolxesus Titan de Gagesti ( de pe vremea « Holerei », prezentata in graba dialecticii ca « Lorelei »… ) unde nimeni nu are dreptate, in afara de el si nici macar el n-are dreptate pana nu « i se dă ». Da’ sacosa lui la coada dreptatii e intotdeauna prima. Asa-i textura.

    P.S. Stimate Domnule Severin,
    Credeti ca puteti participa ( direct sau indirect ) la o manifestare ( de « lupta si unitate » ) la care partea de politica externa ar fi dimensionata pe trei piloni : A.Severin, A.Marga si Cr. Diaconescu ?
    S-ar putea sa fie si inundatii pe acolo ( cred ca va fi reprezentata si Academia Catavencu – « ea », academia, fata, el, « Catavencu », baiat -…., sigur, indirect….) si poate e momentul sa-si retraga apa….Cr. Diaconescu pare prea recent, dar, popular, o miscare nu poate fi statica, cum nici iarna nu-i ca vara….Cr. Diaconescu a avut un discurs foarte bun la promovarea FONDULUI MOLDOVA ( dec. 2015 )…..

Leave a Reply