«

»

Print this Post

Iubirea de stăpânire și grăirea în deșert la Parlamentul european

Președinția rotativă a Consiliului UE se exercită prin membrii executivelor naționale.

 

Președintele României, fiind, de drept, mediator între puterile statului, nu este membru al executivului; și, în fapt, nici nu cooperează cu acesta.

 

A cui viziune asupra viitorului UE va prezenta el astăzi Parlamentului European? Ce instrumente constituționale are el pentru a putea garanta punerea în operă a viziunii pe care eventual o va descrie? În numele cui se va angaja el astăzi în fața legislativului UE și cum își va putea respecta acest angajament luat fără acordul Parlamentului român și fără a se fi coordonat cu Guvernul român?

 

Publicul său de la Strasbourg știe prea bine că, doar peste câteva luni, Consiliile UE vor fi prezidate de miniștrii români de resort, care vor afla din presă ce crede dl Klaus Iohannis despre UE și, foarte probabil, au alte puncte de vedere cu privire la modul de funcționare a acesteia. Ei vor fi chiar miniștrii cărora oratorul le-a cerut în repetate rânduri demisia și pe care i-a declarat în bloc „penali”, după ce predecesorul său, Traian Băsescu, îi declarase în bloc „pușcăriabili”. Care este atunci valoarea politică a discursului de astăzi?

 

Acestor nedumeriri ar trebui să le răspundă CCR, corectând inepțiile deciziilor sale din anii precedenți, care confereau Președintelui Republicii rolul de șef al politicii externe și europene românești. Este ușor să scrii pe hârtie că a fi reprezentant al statului echivalează cu a fi titular al acțiunii externe a statului. Abia atunci când cuvântul rostit în deșert trebuie să devină faptă, se vede, însă, că, în lipsa unor proceduri și a unor instrumente constituționale adecvate, el rămâne literă moartă.

 

Vom avea de acum dovada obiectivă că nimeni nu vrea să îi confiște puterile executive Președintelui. Pur și simplu, nu le are. El s-a comportat ca și când le-ar avea, dar, la testul realității, se constată că, învăluit în superba mantie a iluziilor născute din dragostea sa de putere, Președintele este, de fapt, „gol”.

 

Creștinii ortodocși rostesc adesea splendida rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, prin care cer lui Dumnezeu să îi ferească de duhul iubirii de stăpânire și de cel al grăirii în deșert. Din păcate lutheranii nu o cunosc.

 

Așa se face că astăzi, în Parlamentul European, sub lucrarea iubirii de stăpânire, Președintele Iohannis va oferi un magnific spectacol de grăire în deșert.

 

 

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/iubirea-de-stapanire-si-grairea-desert-la-parlamentul-european/

4 comments

Skip to comment form

  1. Daniel

    Macar a vorbit “politico corect”!

  2. serbanfl

    Sunt nedumerit. Stiam că, după faza cu începerea votului înainte ca Andronescu și Bănicioiu să vorbească, susțineați că nu-s șanse dacă te lupți pentru reforma în PSD, rămânând în interiorul partidului. Ați ajuns în interiorul PSD?
    https://evz.ro/ponta-distrus-de-un-fost-coleg-trecutul-fostului-premier-un-cutremur-de-proportii-in-romania-dezvaluiri-de-senzatie.html

    1. aseverin

      Cred că faceți o confuzie. Cei despre care vorbiți nu vor să reformeze PSD din afară, ci să captureze PSD printr-o lovitură dinăuntru. PSD nu poate fi reformat. El este un instrument de guvernare care trebuie acum folosit la maxim pentru a bara ascensiunea „statului subteran” antidemocratic și antinațional. În ceea ce mă privește, eu nu fac parte din nici un partid; ori din ceea ce astăzi își asumă abuziv denumirea de partid.

      1. serbanfl

        Deci afirmațiile despre Ponta chiar vă aparțin – am înțeles!

Leave a Reply