«

»

Print this Post

Intrebari si raspunsuri pe teme de campanie europarlamentara (IV)

Dna Elena Munteanu in dialog cu Adrian Severin:

EM: Într-adevăr, nu putem spune că – de pildă – Cătălin Ivan ori Victor Boştinaru sunt la fel de răi precum Macovei sau Schulz. Dar nici nu-i putem pune pe acelaşi plan pe C. Ivan şi V. Boştinaru. Eu l-aş vota cu încredere pe Victor Boştinaru, dar nu pot în niciun caz să pun ştampila pe o listă în fruntea căreia se află Corina Creţu… Eu am o structură social democrată; in aceste conditii, pe cine pot alege fără să am nicio reţinere, în condiţiile în care listele de candidaţi conţin, pe poziţii eligibile, oameni care îmi displac profund (cu argumente, nicidecum pentru că nu mi-ar plăcea “ochii lor”) , oameni în care nu am niciun pic de încredere?

Aş vrea să vă întreb, domnule Severin, în legătură cu dl Cătălin Ivan (pentru că l-aţi evocat în textul Dvs.) ce calităţi şi ce acţiuni credeţi că îl recomandă pentru încă un mandat? Şi Dvs. l-aţi criticat în câteva rânduri, pe bună dreptate. Oricât m-aş strădui, eu nu reuşesc să identific niciun motiv ca să-l votez. Când apare la TV ori îl fac “praf” ceilalţi invitaţi sau moderatorii (nici nu e greu, cu el au întotdeauna o misiune uşoară) ori – dacă nu are opozanţi în studio, îi vindecă de insomnie pe toţi telespectatorii. Sigur, posibil ca unii (poate chiar persoane importante) să-l considere un tip prezentabil, dar o fi suficient atât ca să fii liderul europarlamentarilor social-democraţi?

 

Raspuns: Doamnă Elena Munteanu, încerc să răspund întrebării dvs, absolut legitimă, evitând pe cât pot un dublu subiectivism: cel aferent simpatiei mele pentru social-democrație și cel aferent experienței mele triste în relațiile cu dl Cătălin Ivan. De aceea vă ofer doar niște fapte, lăsându-vă pe dvs să apreciați.

1. Dl Ivan a ajuns europarlamentar ca urmare a susținerii puternice primite din partea dlor Gh. Nichita, primarul Iașilor, și Nicu Bănicioiu, președintele TSD. Atât cei doi cât și alte personalități politice de la Iași (orașul în care dl Ivan locuia și își desfășura activitatea profesională și politică) mi l-au recomandat ca pe o tânără speranță și m-au rugat să îl ajut să se formeze și maturizeze pe terenul dificil dar fecund al relațiilor europene. De aceea, nu mică mi-a fost mirarea când, abia ajuns la Bruxelles, dl Ivan a început să ne convingă că protectorii săi ar fi corupți și ar încălca normele democratice. Ulterior, cei care inițial mi-l recomandaseră și-au retras în mod formal recomandările.

2. La numai câteva săptămâni de la începerea activității de europarlamentar, în toamna lui 2009, dl Ivan le-a cerut experților care făceau parte din personalul delegației PSD la PE, să îi furnizeze eventuale informații compromițătoare privind conducerea respectivei delegații. Întrucât aceia au refuzat, le-a reproșat lipsa de loialitate (!) și a cerut demiterea lor. Demiterea nu a avut loc dar persoanele respective, tot tineri din România, au înțeles să plece și să își găsească loc de muncă în altă parte. Cu toții, fără nici un fel de protecție ci numai prin meritele lor, au făcut o carieră frumoasă în Comisia europeană sau în domeniul comunicațiilor și al consultanței politice internaționale. La despărțire fiecare a lăsat un mesaj prin care, cu referire la dl Ivan spun că i-a făcut să se rușineze că sunt români (iată, însă, că dl Ivan se mândrește cu asta) și că ar fi pervertit ideea de promovare a tineretului.

3. Pasul următor a fost cererea insistentă de înlocuire a conducerii delegației PSD, dl Ivan, deși doar de câteva luni în PE, insistând ca el să fie acela care ocupă locul respectiv. Spre a-și spori eficiența demersului, dl Ivan s-a apropiat de două influente doamne din delegație. În cele din urmă, dl. Victor Boștinaru, un excelent europarlamentar, astăzi pe poziția 11 din lista PSD, iar apoi, dna Viorica Dăncilă, o colegă exemplară, discretă și onestă, au ajuns să nu mai suporte situația și să demisioneze. Pe acest fond, în condițiile unor frământări fără precedent în delegația europarlamentară a PSD, frământări puțin cunoscute publicului dar foarte dăunătoare pentru influența românească în Grupul socialist, conducerea centrală a PSD a intervenit și a tranșat lucrurile prin numirea dlui Ivan în fruntea acelei delegații.

4. În această calitate dl Ivan a susținut consecvent aducerea disputelor politice interne din România în atenția PE. Cel puțin o dată aceasta s-a făcut prin îmbrăcarea europarlamentarilor PSD în tricouri pe care era înscris un text făcând aluzie la celebra numărătoare abuzivă a voturilor operată de dna Roberta Anastase în Camera Deputaților la București. Eu unul am fost (și rămân) de părere că dacă ești mândru a fi român nu îți speli rufele murdare în fața străinilor; și mai ales nu o faci prin gesturi exhibiționiste la care se pretează numai partide sau persoane de importanță periferică. Aceasta cu atât mai mult cu cât străinii nu sunt dispuși să arbitreze conflictele politice românești decât dacă astfel obțin un câștig, de cele mai multe ori potrivnic intereselor românești. La timpul respectiv dl Năstase a dezavuat gestul; dl Ponta l-a lăudat. Evident părerile pot fi împărțite. După părerea mea, internaționalizarea luptelor politice interne românești este o greșeală; mai cu seamă în condițiile actualului statut internațional al României și dacă nu este vorba cel puțin despre conflicte constituționale.

5. Recent, un coleg francez mi-a dat transcriptul unor dezbateri din grupul socialist care atestă modul depreciativ în care dl. Ivan, desigur mândru de a fi român, s-a referit la unii colegi europarlamentari PSD, printre care m-am numărat la loc de cinste. Acest text, pe care îl am, confirmă remarcile altor colegi străini care relatau uluirea la auzul afirmațiilor acuzatoare ale dlui Ivan la adresa unui conațional din propriul partid, mai aspre decât cele mai severe rezerve formulate de unii cunoscuți românofobi sau adversari ai acestuia din grupul socialist.

6. Ultimul eveniment major legat de activitatea europarlamentară a dlui Ivan, se referă la raportul său privind descărcarea de gestiune a PE. Acest raport, conform cutumei unul banal și formal, a inclus de această dată o serie de acuze grave dar justificate la adresa președintelui Martin Schulz, denunțat pentru abuzuri, nepotism etc. Pe baza raportului respectiv și prin procedura de aprobare a lui, PE a cerut cu o largă majoritate demisia dlui Schulz. Unii spun că incidentul a compromis șansele reale ale lui Martin Schulz de a mai ocupa funcția de Președinte al Comisiei europene, pentru care candidează, fiind de fapt capul simbolic al listei PSD. Spre perplexitatea tuturor, la votul final dl Ivan a cerut să se voteze împotriva propriului raport iar când acesta a fost, totuși, adoptat a cerut ca numele său să fie șters de pe documentul respectiv. Motivele acestor atitudini pot fi bănuite dar nu vreau să speculez. Oricare ar fi, ele vorbesc elocvent despre personalitatea dlui Ivan. Acestea sunt, așa cum am promis, fapte iar nu opinii sau evaluări subiective. Unii vor aprecia, poate, că faptele respective vorbesc în favoarea dlui Ivan. Alții vor avea o părere exact opusă. În ceea ce mă privește, cu datoria pe care o am față de adevăr, mă văd obligat să spun că aș putea vota o listă pe care se găsește dl Cătălin Ivan numai ținându-mă de nas.

EM: Domnule Severin, vă mulţumesc mult pentru răspunsul foarte complex, elaborat şi interesant. Imaginea dlui Ivan care se conturează din datele şi faptele prezentate de Dvs. este aceeaşi pe care mi-o creasem şi eu despre el anterior acestui „dialog” cu Dvs,, evident pe baza altor „evoluţii” ale sale, în principal a prestaţiilor la diferite emisiuni (dat fiind faptul că sursele mele de informare sunt destul de limitate). Personal, sunt extrem de intrigată şi dezamăgită de componenţa listelor de candidaţi, precum şi a ordinii pe aceste liste. Am în vedere, în primul rând, PSD-ul, deoarece sunt o persoană de stânga. În aceste condiţii, întorcându-ne la punctul de plecare al analizei Dvs, alegerile de la 25 mai, şi la ceea ce spuneaţi, că „ar fi o exagerare periculoasă să zicem că toți / toate sunt LA FEL de rele”, deşi sunt în principiu de acord cu această afirmaţie, până acum, cu toată bunăvoinţa de care sunt capabilă, nu am reuşit s-o identific pe cea mai puţin rea.

Raspuns AS: Dnă Munteanu, vă mărturisesc că mă lupt cu mine însumi spre a continua să cred că trebuie votat pe 25 mai. În fapt nu mai avem partide – în condițiile în care partidele sunt jucătorii jocului democratic și nu există democrație fără partide – ci fie niște clanuri fie niște cluburi de fițe. De fapt, singurul argument pentru a nu vota este acela că democrația a murit. Și totuși…O democrație există și fără alegeri. (Avem argumentul Camerei Lorzilor din Marea Britanie formată din membri nealeși.) Ea nu există, însă, fără alegători. Adică fără cetățeni. Cine nu votează nu este cetățean. Or, putem noi, oare, să omorâm democrația numai pentru că ne este greu să alegem ceva cât de cât folositor din gunoiul politic care ni se oferă? Dacă mă întrebați acum, nu aș ști să vă spun care este răul cel mai mic. Știu, însă, că el există. Nu poate fi altfel. Voi judeca în săptămâinile viitoare și îl voi găsi. Asta nu mă va face fericit, pentru că tot despre rău este vorba dar voi fi, cel puțin, mulțumit că mi-am făcut datoria; față de cetate și față de mine. Dacă doriți putem încerca să căutăm împreună.

EM: Domnule Severin, nici că s-ar putea defini mai bine situaţia actuală decât în modul în care aţi făcut-o Dvs. Aş fi onorată ca, atunci când îl veţi identifica, să îmi spuneţi care este, în opinia Dvs. „răul cel mai mic”. Şi eu încerc de ceva vreme să găsesc un răspuns, în condiţiile în care niciodată, din 1990 încoace, nu am lipsit de la absolut niciun scrutin. De multe ori am fost nemulţumită şi dezamăgită, ulterior, de cei pe care i-am votat. Dar niciodată nu am fost în situaţia în care mă găsesc astăzi în care să mă întreb, în cel mai serios mod, dacă cei care teoretic ar trebui să mă reprezinte pe mine, ca om de stânga, nu cumva sunt mai „răi” (inclusiv mai ipocriţi şi mai lipsiţi de caracter) decât cei pe care anterior îi consideram „cei mai răi”. Am bănuiala că şi Dvs. simţiţi asta – şi din experienţele directe, personale – poate mult mai pregnant decât mine.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/intrebari-si-raspunsuri-privind-alegerile-europarlamentare-2014-iv/

Leave a Reply