«

»

Print this Post

Intrebari si raspunsuri pe teme de campanie europarlamentara (VI)

Dna Corina-Simona Bădescu, dna Smaranda Dobrescu și dl Adrian-Marius Dobre în dialog cu Adrian Severin

CSB: Câți sunt cu adevărat oameni apti de politică la noi?

Raspuns AS: Oameni politici adevărați nu sunt mulți. Cei mai mulți sunt politicienii. Și mai puțini sunt oamenii de stat. Pe de altă parte, câți dintre aceia care au aptitudinile necesare spre a fi oameni politici sau oameni de stat ar fi dispuși să intre în arenă când văd cu câtă ușurință toți cei aflați în serviciul public sunt calificați la grămadă drept hoți și proști; și cum atunci când unul dintre puținii buni este pus la pământ de către cei răi nimeni nu îi sare în ajutor. Fiecare societate are elita politică pe care o merită.

CSB: Da, total de acord cu concluzia dv, fiecare societate are elita politica pe care o merita. Asa popor, asa politicieni!

SD: Cand esti convins ca in jurul tau lucrurile merg in directie gresita, cand urmare a unei cariere de success consideri ca ai adunat cateva idei valoroase pentru binele general si te hotarasti sa te implicit politic ai la indemana toate gradele de libertate posibile. Simpla angrenare intr-un partid politic iti aduce constrangeri si iti rapeste considerabil din gradele de libertate, chiar daca principial esti de accord cu politica declarata a formatiunii politice.Mai departe restrangerea directiilor pana la a te trezi in fata neantului dupa cum spune Adrian, inseamna ca ti-ai mancat gradele ultime de libertate prin pasi/actiuni personale dictate de constiinta ta. Atunci demisionezi sau iti pierzi libertatea. (nu gradul de libertate) Toti cei care traiesc si fac miscari in politica fie nu si-au propus initiative proprii, cautand in politica doar satisfactii personale, fie si-au invatat lectia dupa cativa pasi independenti si sunt atenti sa nu zareasca neantul.In aceasta cheie apreciez si demisia lui Dinu Giurescu

AMD: Indiferent de gradele sau unghiurile mai bine spus de libertate ramase, indiferent de etichetele puse la gramada, indiferent de frustrarile si sentimentul de satietate resimtit, indiferent de panta “Golgotei”, acei oameni politici buni despre care vorbiti dumneavoastra domnule profesor, in momentul in care decid ca nu se vor implica intr-o politica care nu este “la nivelul lor” – intelectual, moral sau de orice alta natura, in acel moment isi acorda singuri o nota. O nota care le reduce dramatic valoarea, pentru ca este o nota centrata pe egoism. Un egoism care plaseaza sau pastreaza respectivul individ in zona de confort.

Raspuns AS: Dle Dobre, tezelor dvs unii le aduc contra-argumentul că aceia care nu intră în arena politică nu o pot face întrucât clasa politică actuală a ridicat asemenea bariere în calea eventualilor nou veniți de bună calitate încât aceștia sunt lichidați încă înainte de a da prima bătălie. 

Argumentul nu este lipsit de sens. Partidele poliice – sau clanurile care poartă acest nume – s-au închis. Organizațiile locale nu mai sunt canale de comunicare sau puncte de contact între suprastructura de partid și societate ci doar mașinării de dezinformare și manipulare a opiniei publice, precum și organizatori de manifestări festive și poteomkinade pentru liderii centrali. Unii au ajuns să dea mită sau să aibă nevoie de protecție doar spre a intra în partid. De ani de zile partidele nu au mai organizat un adevărat congres sau convenție care să dezbată cu adevărat probleme doctrinare, programatice și politice. Locul acestora a fost luat de spectacole propagandistice care să mimeze forța și unitatea. Deciziile formale se iau în public cu unanimitate de voturi iar cele reale se iau în spatele ușilor închise. Chiar condițiile discriminatorii puse candidaturilor independente sau barierele ridicate artificial în calea noilor partide vorbesc despre monopolismul instalat în politica românească.

Și totuși…să fie numai clasa politică de vină? Cetățenii sunt cu totul inocenți? Se zice că poporul nu greșește. Acesta este complimentul populist făcut în public de politicienii care insultă poporul în privat. Poporul mai și greșește…și trebuie să își asume greșelile așa cum le cere și politicienilor.

Barierele puse în calea independenților sunt într-adevăr absurde dar nimic nu i-a împiedicat pe români să îi dea lui Radu Golban mai mult decât câteva sute de semnături câte a reușit să strângâ înainte de a fi obligat să se retragă din cursă. Pe site are peste 20000 de likes. Când fostul ministru al sănătății, Mircea Beuran a încercat să zdrobească Mafia din comerțul cu medicamente și i s-a inventat un plagiat ca să fie scos din funcție, nimeni nu a scos un cuvânt de sprijin. Când un europarlamentar german a cerut amprentarea românilor, doar câteva sute s-au strâns să protesteze. Nimeni nu i-a împiedicat pe români să voteze indiferent cum dar în număr suficient la referendumul pentru demiterea Președintelui în 2012. Dacă ar fi venit ar fi redus spațiul de manevră al politicienilor care le-au ignorat voința. Cine este mai vinovat de răstignirea lui Iisus? Pilat, fariseii sau massa care a preferat grațierea tâlharului Baraba? Cu toții. Fiecare în felul său.

Sunt de acord că avem o clasă politică detestabilă și spunând aceasta nu uit că și eu fac parte sau am făcut parte din ea. Haideți însă să ne asumăm cu toții partea de vină. Apatia și justițiarismul au explicații, au și circumstanțe atenuante imense dar nu au scuze. Avem liderii pe care îi merităm. Eu port o parte din vină. Cine mi se alătură?


AMD: Domnule profesor Severin, sunt perfect de acord cu dumneavoastra. Aveti dreptate in tot ceea ce spuneti, cazurile de oameni buni care au fost “talpuiti” sa spunem de sistem sau de alti oameni din sistem sunt reale. Cu siguranta mai sunt multe altele, poate chiar mai dramatice. Mult mai dramatice, tragice chiar. Cu toate astea, eu personal nu cred ca politica romaneasca este mai rea decat altele, sau mai rea acum decat a fost alta data. De cand politica a insemnat jocul puterii, ea intotdeauna s-a insotit cu tot ceea ce a fost mai rau. De multe ori si mai bun deopotriva. Imi amintesc o zicala, o “spusa” celebra a lui W. Churchill care realizase ca in razboi poti muri o data, iar in politica de mai multe ori. Este un moment de “moarte politica” suficient pentru a distruge un om politic de calibru sau cu un real potential? Nu cred. Sigur, ii lasa cicatrici, traume, cosmaruri poate. Tradarile, mizeria umana, furtul, atacul marsav, lipsa principiilor, fatarnicia permanenta, egoismul feroce, lacomia, etc, etc – nu au cum sa nu lase urme. Si? 

Stiti, politica poarta cu ea sau in ea, un mare paradox. Poate sa omoare un om politic de mai multe ori, este adevarat, dar niciodata nu il poate omora definitiv. Daca omul politic – vechi sau nou, cu experienta sau fara, la inceput de drum sau cu o viata plina de realizari – gaseste resursele necesare, poate renaste destul de usor de fiecare data. Este pe principiul: nu poti opri apa sa curga. Sigur, ii trebuie pentru asta intelepciune, inteligenta, rabdare, efort. Si, cel mai important, capacitatea de a innabusi sau controla frustrarile, firesti de altfel. Dar si aceste atribute fac parte pana la urma din jocul politic. Alt paradox: cei care reusesc de cele mai multe ori sa sacrifice alti oameni politici sunt cei carora in general le lipsesc aceste atribute si folosesc o situatie conjuncturala sau o disproportie numerica sa spunem. Si cred ca sunteti de acord cu mine.

Ca sistemul este pervertit? Este evident. Sistemul este ca o casa locuita. Poarta amprenta celor care o ocupa. Asta nu inseamna ca nu poate fi renovata. Cu costuri, evident, dar ce nu are costuri pe lumea asta?

Legat de ultima invitatie, atat cat va cunosc eu realizarile si cateva le cunosc, nu aveti loc pe lista de vinovati. Mai mult decat atat, eu as prefera sa ne uitam mai putin in spate si mai mult in fata. Nu de alta, dar stiu ca cine se uita prea mult in urma se poate impiedica usor si poate pierde din vedere linia orizontului.

Chiar ca o posibila mica aroganta, pentru care ma scuz anticipat, imi permit sa reformulez: haideti sa ne uitam inainte cu toata forta! Cine mi se alatura?


AS: Dle Dobre, cine nu își asumă trecutul nu are viitor. Aceasta cel puțin pentru că riscă să repete greșelile trecutului. Iar greșelile tale te omoară mai rău decât greșelile celorlalți. 

Așa este! În viața politică poți muri de mai multe ori decât în viața biologică, în care nu mori decât o dată. O știu foarte bine din propria mea experiența. Credeți-mă, însă, că nu este de loc plăcut să mori. Dacă ne putem lupta cu ideea morții biologice este și pentru că se întâmpla o singură dată. “Dacă mori azi nu mai mori mâine” – spune Shakespeare prin gura lui Hamlet. Dacă am muri de mai multe ori cu atât mai mult ne-am teme de moarte. Este adevărat și că, tot de atâtea ori am spera mai mult în reînviere. Dar, pe de altă parte, energia necesară reînvierii este furată din energia rezervată dăruirii; dăruire fără de care politica nu are sens. Totodată, reînvierea, adică revenirea la viața, este tot o întoarcere, o reluare a trecutului. Or, nu poți conduce mașina și avansa numai cu ochii în oglinda retrovizoare. Să nu ne temem de trecut, deci. Asumarea trecutului este tocmai o formă de a scăpa de teama de trecut, de a omorâ moartea.

Ceea ce nu înseamnă și nu trebuie să însemne renunțarea la viitor. Nu trebuie să ne lăsam dominați de trecut, obsedati de trecut, conduși de trecut, controlați de trecut. Un om politic este mort numai atunci când este…mort (biologic); și nici atunci nu este sigur, căci sunt oameni politici care ne domină de dincolo de moartea biologică mai mult decât ne dominau pe când erau în viața. De aceea, asumarea trecutului care este mort, cu bunele și cu relele lui, inseamna moartea morții. Nu este vorba de îngroparea în trecut ci de a recula spre a sări mai bine. Să ne asumăm greșelile nu ca să ne punem cenușă în cap ci ca să scăpăm de povara lor spre a putea sări mai bine în viitor. Pe mine, ca și pe Dvs, numai viitorul mă interesează și cred că este singurul care merită să ne intereseze. Cât mai suntem în viața; adică suntem în luptă.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/intrebari-si-raspunsuri-pe-teme-de-campanie-europarlamentara-vi/

Leave a Reply