«

»

Print this Post

Derapajul democratic al Comisiei Europene

Articol preluat de pe – http://www.corectnews.com/politics/derapajul-democratic-al-comisiei-europene

Pe 26 iunie in sediul Parlamentului European de la Bruxelles, europarlamentarul roman Adrian Severin a organizat o noua conferinta pe tema referitoare la „Cauzele euroscepticismului”.

Daca precedenta reuniune a analizat impactul refuzului Germaniei de a-si onora datoriile fata de Romania, asupra increderii in capacitatea UE de a asigura egalitatea de tratament a statelor membre, de asta data s-a vorbit despre „asasinatele politice” si „dublele standarde” la care recurge Comisia Europeana spre promovarea unor agende putin onorabile. Este vorba despre acea Comisie care da lectii de moralitate politica si etica judiciara Romaniei si care a impus atat ramanerea in fruntea statului roman a unui presedinte demis de popor, cat si un pact de coabitare intre acel presedinte si guvern care ignora, dintr-o lovitura, Constitutia si vointa electoratului exprimata la urne.

Practicile nedemocratice ale uneia dintre principalele institutii europene au fost ilustrate prin doua studii de caz: „cazul Dalli” cunoscut si sub numele de „Barrosogate” sau „Olafgate”, precum si „cazul Tymoshenko” pus in contrast cu „cazul Nastase”.

John Dalli, om politic de origine malteza, a fost, in perioada 2009-2012, comisar european pentru sanatate. In aceasta calitate a promovat proiectul unei directive interzicand comercializarea tutunului de mestecat. Asa a devenit tinta puternicului lobby al tutunului si in special al firmei suedeze Swidish Match. In acelasi timp Dalli isi pregatea candidatura pentru o inalta functie in statul maltez, intrand astfel in concurenta cu seful sau de partid, care era si premier al Maltei.

Invitat spre a prezenta cazul, domnul Saviour Balzan, distins jurnalist si membru al societatii civile malteze, a demonstrat cu fapte concrete cum s-a pus in miscare un angrenaj infernal implicand conducerea firmei Swidsh Match, pe Presedintele Comisiei Europene si pe Primul Ministru maltez, angrenaj menit sa asigure „asasinarea” politica a incomodului comisar european. Acestia au lansat, inclusiv prin mass-media, legenda ca John Dalli ar fi fost gata sa accepte mita pentru a bloca propria sa initiativa legislativa. Spre a credibiliza acuzatia a fost introdus in scena OLAF (Oficiul European pentru Lupta impotriva Fraudei), al carui director, italianul Giovani Kessler s-a implicat personal intr-o pseudo-ancheta terminata printr-un raport secret a carei concluzie – singura parte publica – arata ca, desi nu exista nici o proba directa a vinovatiei domnului Dalli, au fost adunate „probe circumstantiale”, adica indirecte, atestand ca acesta stia ca se poarta discutii legate de posibilitatea mituirii lui si nu a facut nimic spre a le opri. De mentionat ca nici aceste probe nu au fost aratate cuiva, totul limitandu-se la „rationamente logico-juridice”. Evident, asemanarile cu motivarea ICCJ din cazul Nastase sunt cu totul intamplatoare dar ele arata cum scoala de gandire a domnului Barroso a facut prozeliti in (in)justitia domnului Basescu.

Pornind de la concluzia amintita, domnul Barroso i-a acordat colegului sau maltez cincisprezece minute spre a demisiona. Refuzul acestuia a fost rezolvat de maniera originala: printr-un comunicat de presa Comisia Europeana a anuntat ca domnul John Dalli a demisionat „spre a-si apara reputatia” iar Guvernul maltez, luand informatia de buna – in ciuda notificarilor scrise ale celui in cauza prin care arata ca nu isi prezentase demisia, a nominalizat o alta persoana spre a-i lua locul. Aceasta a fost rapid audiata si confirmata prin votul Parlamentului European. Simultan, in Malta, a fost declansata urmarirea penala impotriva celui suspectat de coruptie. In acest context, aplicarea interdictiei de comercializare a tutunului pentru consum oral a fost blocata, spre satisfactia lobistilor din domeniu.

Caderea guvernului maltez si lipsa unui „pact de coabitare” intre procurorii lui si executivul care i-a urmat, a facut, insa, ca o ancheta obiectiva sa conduca la scoaterea domnului Dalli de sub acuzatie, constatandu-se nu doar ca este nevinovat ci ca este obiectul unei inscenari. In acelasi timp, la Bruxelles s-au descoperit probe prin care s-a dovedit ca directorul OLAF a distorsionat procedura, ca a folosit cu buna stiinta martori mincinosi si a impins lucrurile spre un deznodamant pe placul sefilor sai politici din Comisia Europeana. In semn de protest un inalt functionar din OLAF a demisionat iar Comitetul de supraveghere al acestei institutii, printr-un raport scurs in presa, a decis ca regulile de procedura au fost incalcate. In plus, parchetul belgian a pornit o cercetare proprie in legatura cu posibilele infractiuni comise in initierea si anchetarea inscenarii careia i-a cazut victima ex comisarul Dalli. (Cine oare ar putea intreprinde o cercetare penala similara asupra abuzurilor DNA?)

De la inceputul acestei uluitoare povesti, europarlamentarul roman Adrian Severin s-a implicat direct in sprijinul restabilirii adevarului. L-a invitat pentru o discutie pe John Dalli; a adresat intrebari scrise Comisiei Europene; l-a sesizat pe Presedintele Parlamentului European; a alertat grupurile politice; a adresat o petitie oficiala Ombudsmanului european. Acestor demersuri li s-au alaturat cu timpul si alti europarlamentari (in special din Franta si Germania).

Printre raspunsurile primite, unul, prezentat si in cadrul conferintei de saptamana trecuta, este uluitor. Sub semnatura proprie domnul Barroso precizeaza ca, de fapt, OLAF nici nu exista intrucat nu are personalitate juridica si de aceea anchetele sale au doar caracter admnistrativ si preliminar, nu pot fi contestate nicaieri, nu atrag raspunderea anchetatorilor dar nici nu aduc atingere prezumtiei de nevinovatie. In acest fel Presedintele Comisiei recunostea ca a demis sau l-a impins la demisie pe un comisar oficial nevinovat. Ceea ce reprezinta o nesocotire flagranta a principiilor statului de drept.

Nu mai putin strigator la cer este faptul, relevat in aceeasi discutie, ca acest ong fara identitate juridica numit OLAF are reprezentanti pe langa parchetele nationale cu care, chipurile colaboreaza. In cazul Romaniei, omul de legatura al OLAF isi are biroul in chiar sediul DNA. De acolo face presiuni pentru ca DNA sa-i confirme „constatarile preliminare” sprijinite pe „probe circumstantiale” si trimite la Bruxelles informatii pe baza carora Comisia intocmeste scandaloasele sale rapoarte in cadrul MCV. Tinand seama de practicile OLAF, astfel cum au fost revelate acum de „cazul Dalli”, incepem sa intelegem multe cu privire la presiunile Comisiei Europene asupra Romaniei pe tema reformarii justitiei si luptei anti-coruptie orientata spre anumiti lideri politici. In special cei dezagreabili domnului Barroso si prietenilor sai politici.

„Cazul Tymoshenko” este ceva mai simplu de prezentat dar nu mai putin scandalos. Doamna Iulia Tymoshenko, fost prim ministru al Ucrainei, a fost judecata si condamnata la inchisoare pentru comiterea unor infractiuni de abuz in serviciu. Aprecierea finala a corectitudinii procesului de la Kiev este de competenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in conditiile in care Ucraina este membru al Consiliului Europei.

Sub inraurirea unor state membre (in special Germania) care urmaresc sa tranzactioneze cu Rusia trasarea frontierei estice a UE in asa fel incat Ucraina sa ramana in sfera de interese euro-asiatica, la nivelul institutiilor europene „s-a decis”, fara a se astepta pozitia instantei judecatoresti competente, ca procesul doamnei Tymoshenko a fost unul politic si ca fara gratierea ex-premierului nu se va semna Acordul de asociere dintre Ucraina si UE. Ceea ce, practic, inseamna impingerea Ucrainei spre Moscova. Un exemplu de utilizare cu ipocrizie a valorilor statului de drept spre promovarea unor agende geo-politice ascunse.

In prezentarea cazului la Parlamentul Eurpean, domnul Mykola Obykhod, personalitate a societatii civile ucrainene in calitate de vice-presedinte al unor ong-uri specializate in analiza politica, a evidentiat ca: in timp ce Comisia Europeana a cerut parlamentarilor romani sa nu critice hotararile instantelor judecatoresti, in cazul Ucrainei parlamentarii ucrainieni sunt incurajati sa o faca; in timp ce Romaniei i s-a cerut sa adopte reguli care sa nu permita presei a pune la indoiala corectitudinea justitiei, in cazul Ucrainei jurnalistii care denunta justitia partinitoare sunt elogiati; in timp ce in cazul Romaniei posibila gratiere a premierului Nastase a fost calificata ca o inadmisibila anulare a efectelor decurgand din hotararile judecatoresti, in cazul Ucrainei integrarea europeana insasi a devenit ostatecul fostului premier Tymoshenko a carei eliberare constituie conditia asocierii ucraino-europene. In cadrul sesiunii de intrebari si rapunsuri a fost citat un document european oficial in care se arata ca hotararea de condamnare a lui Adrian Nastase ar fi rezultatul, fie si indirect, al recomandarilor Comisiei Europene. Fara a mai analiza care dintre pozitii este corecta, dublele standarde sunt evidente; iar dubla masura si dublul limbaj ascund totdeauna interese politice prea putin onorabile spre a fi declarate public.

Este limpede ca asemenea abordari distrug credibilitatea UE in ochii cetatenilor europeni dar si in ai celor care nu sunt cetateni europeni, alimentand euro-scepticismul inauntrul si in afara UE. Aceasta a fost concluzia evenimentului organizat de europarlamentarul roman Adrian Severin.

Apreciat de partcipanti pentru curajul de a pune pentru prima data in discutie in mod public si in incinta Parlamentului European teme tabu, ca si pentru taria de a afirma ca „regele este gol”, evenimentul a trecut practic neobservat in presa romana. Ceea ce este regretabil.

Manifestarea merita cateva remarci. In primul rand, ea a demonstrat ca moralistii Europei si, mai ales ai Romaniei, de la Bruxelles sunt in realitate niste lupi care omagiaza virtutea numai intrucat practica cu pasiune viciul. De aceea, ei nu ar mai trebui deificati la Bucuresti.

In al doilea rand, s-a putut vedea cum spre a fi european si a castiga respectul celorlalti europeni fata de Romania, un roman trebuie sa apere valorile europene si atunci cand victima violarii lor este din afara spatiului romanesc. Europa ne va considera europeni iar ceilalti europeni ne vor respecta si sprijini numai atunci cand vom arata ca orice cauza europeana este si a noastra, precum si ca suntem capabili a-i proteja pe altii iar nu doar a cere de la altii.

In al treilea rand, evenimentul prezentat este un mic model asupra felului – ton, continut, fermitate etc. – in care autoritatile romane trebuie sa se comporte in raporturile cu omologii europeni. Nu numai ca nu le suntem inferiori dar ei sunt cei care exista din mandatul nostru, din munca noastra si din banii nostri iar nu invers.

Derapajul democratic al Comisiei Europene a fost afirmat cu date concrete in Parlamentul European si asezat fara echivoc printre cuazele euroscepticismului. Este un motiv pentru ca Guvernul roman sa ceara clarificari si remedieri institutiilor europene. Dincolo de aceasta, cum afirma, insa, si domnul Adrian Severin in concluziile intalnirii, raul nu este in ideea europeana ci in faptele celor care astazi sunt chemati sa o serveasca. De aceea euroscepticism nu inseama respingerea Europei politice ci respingerea felului vicios in care ea functioneaza in prezent.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/derapajul-democratic-al-comisiei-europene/

Leave a Reply