«

»

Print this Post

Dacă tot ne ascultăm unii pe alții este cazul să ne și vorbim unii altora

PRISM1Scandalul PRISM este artificial iar atitudinea Uniunii Europene este ipocrită. În trecut, însăși Uniunea Europeană a fost cea care invadat viața privată a cetățenilor săi și a livrat informații despre aceștia Statelor Unite (prin intermediul programelor SWIFT si PNR). Cum poate fi protejată viața privată a cetățenilor în “societatea digitală” în timp ce amenințările neconvenționale sunt într-o continuă creștere? Cum poate fi asigurat controlul democratic asupra utilizării informațiilor de către cei care le dețin? Iată adevăratele provocări! Transparența nu trebuie sa deschidă drumul spre tiranie iar hegemonia serviciilor secrete trebuie evitată.

În realitate, ceea ce UE apără în acest moment nu este libertatea cetățenilor săi ci propria sa libertate de a acționa netransparent în relația cu aliatul său american. De asemenea, UE nu se teme de invazia serviciilor secrete în viața privată a cetățenilor săi, ci de propriile-i vulnerabilități politice rezultate din înapoierea sa tehnologică.

Nu spionajul este cel care slăbește o prietenie ci lipsa compasiunii, sincerității și loialității. Poate că prietenii nu ar trebui să se spioneze unul pe celalalt, dar cu siguranță nu trebuie să își ascundă adevărul. Pe de altă parte, nimeni nu are prieteni eterni ci numai interese eterne. Informațiile exacte despre prieteni consolidează încrederea, făcând prietenia mai durabilă.

Standardizarea raportului dintre libertate și securitate și a culegerii de informații, în relațiile dintre UE și SUA, precum și înțelegerile privind schimbul de informații clasificate între acestea, sunt necesare. În abordarea discuției asupra respectivelor teme, UE trebuie să renunțe, însă, la obiceiul impunerii de precondiții. Este nevoie urgentă de un parteneriat strategic euro-atlantic, incluzând o zonă transatlantică de liber schimb și investiții. Dezvăluirile PRISM nu trebuie să ia ostatece negocierile necesare promovării unui astfel de proiect. Doar cei cărora le este frică că Uniunea Europeana si Statele Unite își vor impune standardele comune la nivel global, sunt interesați de amânarea încheierii unui astfel de acord strategic.

Compatibilitățile culturale dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, precum și congruența intereselor lor geostrategice, determină unicitatea acestui parteneriat transatlantic. Orice alte parteneriate alternative între oricare dintre acești doi actori și terți, ar crea echilibre globale instabile, fiind ele înseși instabile.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/daca-tot-ne-ascultam-unii-pe-altii-este-cazul-sa-ne-si-vorbim-unii-altora/

Leave a Reply