«

»

Print this Post

Alegerile germane: populari contra populiști

Alegerile pentru Parlamentul principalului protagonist al UE sunt totdeauna foarte importante. Cele de pe 24 septembrie 2017 sunt cu atat mai importante pentru toata lumea (deci, inclusiv pentru romani), cu cat ele au loc in plina criza europeana, transatlantica si globala.

Germania este astazi principalul obstacol in calea iesirii UE din criza. Problema deficitului democratic european nu sta nici in lipsa de legitimitate electorala a institutiilor europene si nici in lipsa lor de reprezentativitate nationala, ci in actiunea lor politica directionata spre excluderea intereselor majoritatii membrilor, in favoarea intereselor germane. Stagnarea cresterii economice la nivel european nu se poate depasi atata timp cat majoritatea membrilor trebuie sa sustina exporturile germane, distrugandu-si propriile capacitati de productie. Securitatea internationala a majoritatii membrilor nu poate fi garantata cata vreme Berlinul face joc dublu in relatia cu Rusia, generand instabilitate in vecinatatea estica a UE, si escaladeaza tensiunile cu Turcia, in timp ce stimuleaza imigratia arabo-musulmana in Europa. Reforma UE in viziune berlineza se rezuma la ideea „Europei cu mai multe viteze”, conform careia UE ar urma sa arate asemenea unui nucleu dur, strans unit prin adeziunea la agenda politica germana, in jurul caruia vor gravita minuscule natiuni-satelit, supuse austeritatii si lasate fara elite, fara identitate, fara capital national, fara clasa mijlocie si fara autonomie geopolitica. Refuzul unei reforme reale si democratice a UE, subsecvent revenirii la ideea Europei germane (de la cea a Germaniei europene) impinge Europa spre Eurasia si o contrapune Americii, generand tensiuni trans-atlantice si insecuritate globala. Aceasta este Europa germana pe care ne-o ofera doamna Merkel, sustinuta de toti popularii europeni. Ce ne ofera, insa, oponentul actualului cancelar, domnul Martin Schultz? Fix acelasi lucru, plus un discurs social-populist, pigmentat cu unele nuante ipocrit-justitiariste. Nu cunosc detaliile procedeului prin care acest veleitar frustrat a indepartat din drum social-democrati respectabili, precum actualul ministru de externe Sigmar Gabriel, dar propulsarea sa in fruntea SPD si in rolul de candidat al stangii la functia de cancelar este simptomul bolii cronice de care aceasta stanga sufera. Daca tot ce poate propune social-democratia germana este Martin Schultz, inseamna ca stanga democratica germana este pierduta. Rezultatele dezastruoase ale alegerilor din landuri, anticipand si pierderea alegerilor federale, confirma acest diagnostic. Punerea acestei stangi la remorca fortelor conservatoare, dupa alegerile precedente, anticipa o asemenea tendinta coboratoare. Asa se intampla totdeauna. „Marile coalitii” lucreaza in defavoarea partidelor de linia a doua si lasa camp liber buruienii autoritar-populiste. Martin Schultz crede, probabil, ca se va infrupta din voturile acestei buruieni, facand totodata cu ochiul adeptilor Germaniei europene dezgustati de euro-imperialismul actualului cancelar. Nu va reusi. Arogant cu cei slabi, ipocrit si viclean cu cei puternici, dezbinand prin intriga si cultivand tradarea prin promisuni ulterior uitate (a se vedea abandonarea Corinei Cretu pe motiv ca isi „vanduse” colegii, desi ea o facuse tocmai pentru a lasa loc favoritilor lui), bolnav de suspiciune fata de camarazi si inconjurat numai cu yes-man si sicofanti, acest amoral dogmatic (sic!), un tartuffe psedo-socialist, a promovat inventand sau speculand false conflicte in contextul carora sa se victimizeze, pentru a se auto-distribui apoi in rolul demo-seducator de tribun al plebei (a se vedea confruntarile intretinute artificial si ostentativ cu Silvio Berlusconi, Angela Merkel, Paul Nyrup, Rassmusen si multi altii, printre care eu insumi). Daca Germania doamnei Merkel este dominatoare si egoista, ceea ce este neplacut dar lasa loc totusi negocierii si ratiunii, cea a „cancelarului” Schultz este asemenea lui: conflictuala, agresiva si grosolana. Doamne fereste! La urma urmelor, preponderenta doamnei Merkel in actuala UE i-a facut pe nemti sa traiasca bine. Atat de bine incat au inceput sa uite ca binele lor nu este diminuat de politicile europene de coeziune, ci dimpotriva, este amplificat de lipsa acestora, sau ca un razboi in Europa nu mai este exclus. De aceea mesajul nationalist al doamnei Merkel suna mai convingator decat cel demagogic internationalist al domnului Schultz. Pe Schultz nu l-au propulsat numai europenistii, ci si social-democratii care inteleg ca partidul lor se poate reconstrui numai in afara aliantei cu crestin- democratii Angelei Merkel dar si debarasat de pseudo-radicalismul populist al micului grup din jurul actualului sau presedinte si candidat federal. Pe 24 septembrie SPD va scapa si de „marea coalitie” – fapt probabil, dar nu sigur – si de Schultz – fapt aproape sigur. Macar atat! In concluzie, doamna Merkel va obtine un nou mandat – fapt greu de imaginat inainte de a i se fi cunoscut contracandidatul – practic, prin abandon. O victorie pe cat de neprognozata, pe atat de facila. Victoriile facile sunt, insa, urmate de regula de guvernari dificile, caracterizate printr-o legitimitate discutabila si o autoritate contestabila. Aici s-ar putea afla o sansa pentru reemnciparea Romaniei. Fara indoiala, democratia nu mai functioneaza nici in Germania. Singura consolare este ca nemtii sunt astazi suficient de optimisti pentru a nu uita ce au patit cand au ales drept cancelar un caporal frustrat, pentru a alege acum un fotbalist ratat. Totusi este bine ca popularii sunt mai prizati decat populistii. Care ar trebui sa fie raspunsul Romaniei? il vad pe trei planuri: pe de o parte, consolidarea aliantei dintre cele trei mari, sustinuta de SUA; pe de alta parte, pregatirea serioasa a presedintiei UE din 2019, aceasta insemnand mai ales avansarea unei agende Romanesti a refondarii actualei uniuni de state si cetateni ca democratie trans-nationala in care sa fim toti liberi si toti egali; si, in fine, urmarea avertismentului lui Nicolae Titulescu, potrivit caruia romanii nu isi pot permite sa aiba in acelasi timp relatii tensionate si cu Berlinul si cu Moscova. Cel de al doilea punct depinde de doua conditii: ca pana in 2019 sa mai existe UE si sa mai existe Romania. PS: Pe cand scriam acest text, la Coldea TV urmat de un oficios al „industriei anti-coruptie” s-a comunicat stirea ca intr-o reuniune electorala din Germania, Martin Schultz, pentru a-si dovedi ostilitatea fata de coruptie, a amintit multimii ca din acest motiv m-ar fi indepartat pe mine din conducerea Grupului Socialist al PE, afirmand totodata ca, daca ar fi roman, ar iesi si el in strada pentru a protesta impotriva reformelor preconizate de Guvernul roman (social-democrat) in domeniul justitiei. Din fericire nu este roman, iar faptul ca este romanofob nu mai conteaza. Cat priveste lupta cu coruptia, pentru el asta inseamna de fapt, lupta pentru eliminarea concurentilor politici, chiar si prin asasinat politic si executii judiciare. Asa a facut-o pana acum: asa ar face-o iarasi daca ar fi ales. Sunt sigur ca alegatorii germani, inclusiv cei de origine romana, vor dovedi in curand la vot, ca aceasta demagogie nu-i poate seduce. Eu unul, nu pot decat sa- i multumesc lui Martin Schultz pentru ca, dupa ce a pierdut puncte in alegerile europene atacandu-ma si facand presiuni asupra justitiei romane ca sa ma trimita in inchisoare, ma onoreaza cu o noua grosolanie si in alegerile germane. Aceasta face mai mult decat sa devoaleze obsesiile care il bantuie pe trecatorul sef al SPD, ci si sa confirme ca inscenarea de presa, urmata de cea judiciara, menita a ma elimina din viata politica au fost, asa cum sustin surse bine informate, initiata, pregatita si ordonata la Berlin.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/alegerile-germane-populari-contra-populisti/

1 comment

  1. serbanfl

    Felicitări!
    Când credeți că va fi momentul potrivit comentați sprijinul lui martin schultz pentru destructurarea stângii europene? Aproape că nu contează comportamentul ipocrit fară de România sau Grecia sau Italia – foarte importantă a fost distrugerea, da distrugerea, stângii franceze. Că n-a sărit să-l sprijine pe DSK, n-ar fi chiar grav, dar schultz a contrubuit major la anihilarea totală a lui Fr.Hollande! Broșura publicată în 2010 de intelectualii francezi cu vederi de stânga, nu toți membrii de partid, cu referiri la revenirea la capitalismul din sec.XIX, se pare că a speriat de moarte șefii SPD.

Leave a Reply