Comunicat de presă al PDS

 

 

1. Campania pentru alegerile locale din 5 iunie 2016 se desfășoară sub semnul confidențialității și al manipulării.  Sunt caracteristicile unor alegeri sub ocupație. Regimul de dictaură care se instalează treptat în România este incompatibil cu orice formă de libertate a alegerilor. Din păcate, importante segmente din lumea presei așa zis libere, conștient sau nu, se fac complice la acest complot antidemocratic. Se va ajunge astfel ca până în ziua votului unii români să nici nu afle cine sunt candidații sau chiar că au loc alegeri.

 

2. Până la jumătatea campaniei, candidatul PDS pentru primăria Bucureștiului, dl Prof. Adrian Severin, nu a avut posibilitatea să participe decât la o singură dezbatere televizată la care s-a întâlnit cu un singur contracandidat. Situația nu diferă substanțial nici când este vorba de candidații pentru primăriile de sector.

 

3. Luni 23 mai 2016, postul de televiziune Antena 3 a anunțat organizarea unei dezbateri electorale importante între candidații pentru primăria Capitalei. Dl Adrian Severin nu a fost invitat. Explicația dată (identică celei oferite și de alte posturi) a fost aceea că, întrucât numărul de candidați este mare iar prezența lor simultană nu îngăduie o dezbatere eficientă, s-a decis numai invitarea “candidaților cu șanse”. Întrebarea este cine și pe ce criterii i-a stabilit pe “candidații cu șanse”? Singurii care o pot face sunt cei care votează efectiv iar nu cei care sondează, adesea chiar la comanda candidaților, intențiile de vot ale alegătorilor eventuali. În realitate candidații în cauză au fost invitați nu pentru că au șanse ci pentru ca să li se dea șanse printr-o manevră de dezinformare a alegătorilor. Cum pe intervenția eficientă a CNA în combaterea încercării de a folosi presa pretins obiectivă ca acoperire pentru agenții electorali, nu se poate conta, PDS contează pe șansa pe care i-o dau alegătorii cu minte, care nu se lasă manipulați.

 

4. La cererea unor asemenea alegători, provenind mai ales din zona de stânga a societății și care doresc să se convingă care sunt candidații care îi reprezintă cu adevărat, pentru a se asigura că au de ce merge la vot, PDS o invită pe dna Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, candidata PSD, la o dezbatere cu dl Prof Adrian Severin, la o dată cât mai apropiată, de stabilit între responsabilii de campanie. Moderatorul va fi o personalitate (preferabil din presă) pe care o vom stabili de comun acord. În măsura în care dna Vrânceanu-Firea-Pandele / PSD acceptă invitația, vom căuta un post de televiziune care să o găzduiască. Dacă nimeni nu ne va primi, propunem ca întâlnirea să aibă loc la sediul unei fundații (eventual una funcționând pe lângă ALDE, partid cu al cărei candidat dna Vrânceanu-Firea-Pandele a dovedit deja că se înțelege perfect) sau al unei federații sindicale sau chiar la sediul unuia dintre cele două partide, urmând a fi înregistrată video și difuzată pe rețelele sociale (FB, you tube).

 

5. Suntem convinși că PSD nu are a se teme de migrarea electoratului său captiv. De aceea ar trebui să accepte propunerea PDS, propunere vizând reactivarea electoratului de stânga dezamăgit, care altfel va absenta de la vot, cât și reducerea voturilor negative (exprimate pentru a sancționa un partid iar nu pentru a-l susține pe altul). De câștigat ar avea numai valorile stângii și democrația. Nu este de conceput ca un partid atât de mare ca PSD să dorească a câștiga din absenteism și vot negativ. O asemenea victorie nu oferă legitimitatea necesară unei administrări eficiente a capitalei. Este motivul pentru care așteptăm un răspuns pozitiv cât mai rapid din partea PSD și a candidatei sale, Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele.

 

6. PDS va participa la orice alte întâlniri electorale similare dacă alți candidați pentru primăria Bucureștiului o doresc.

 

 

BIROUL DE PRESĂ AL PDS

 

 

23.05.2016

 

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/comunicat-de-presa-al-pds/

Propaganda pro-rusă făcută de ambasadorul SUA trebuie oprită

Sintagma “stat de drept” reprezintă traducerea greșită, în limba română din limba franceză, a formulei “etat de droit”. În franceză “etat” înseamnă, într-adevăr, “stat” dar și “stare”. Așadar “etat de droit” se traduce prin “stare de drept” sau mai exact, întrucât aici “drept” are sensul de “respect al legii”, adică de “legalitate”, prin “starea de legalitate”, respectiv “supremația legii”.

În engleză lucrurile sunt mai clare. Expresia echivalentă consacrată în acea limbă (vorbită și de partenerii noștri strategici americani) este “rule of law”; ceea ce se traduce prin “guvernarea legii”. Se are în vedere, deci, tot “supremația legii”. Constituția României o spune foarte frumos: “Nimeni nu este mai presus de lege.” Se subînțelege, nici măcar ambasadorul SUA la București, dl Hans Klemm.

Regulile de procedură ale ceea ce în România ține loc de Parlament, sunt și ele explicite: retragerea susținerii politice pentru deținătorul unei funcții parlamentare alese, conduce “de drept” la pierderea funcției obținute ca urmare a acelei susțineri. Obținute de către oricine, căci legea nu distinge între membrii de partid și independenți, membrii majorității sau ai opoziției etc. “De drept” înseamnă în toate limbile pământului “automat”, “fără nici o altă formalitate”, “fără discuție”. Bună sau rea, înțeleaptă sau idioată, legea asta este. Și nimeni nu este mai presus de ea.

În consecință, excluderea “bunului domn Zgonea” din PSD, expresie indubitabilă a retragerii oricărui sprijin politic anterior primit în calitatea de membru și lider de partid, fie ea și vitregită de spirit democratic, conduce la vacantarea postului ocupat prin efectul acelui sprijin. Este vorba despre funcția de Președinte al Camerei Deputaților; care a devenit astfel vacantă. Faptul este consumat.

Ca oriunde în lumea civilizată, principiul continuității funcționale a instituțiilor, îl obligă pe cel demis să rămână pe poziție până la venirea unui succesor legal desemnat. În acest interval demisul poate adopta decizii doar în chestiunile curente a căror rezolvare nu suferă amânare. Acesta este și titlul cu care dl Zgonea mai ocupă biroul de Președinte al Camerei.

Imposibil de crezut că ambasadorul SUA nu știe aceste lucruri. Atunci de ce a mai ținut să discute despre perspective legislative pe termen lung (aspect, oricum în afara competențelor sale) cu o persoană care nu mai deține funcția necesară abordării unor asemenea teme și care rămâne locatar la adresa vizitată doar pe termen scurt? Ca să impună rămânerea lui Valeriu Zgonea în funcția din care a fost eliberat deja, așa cum interpretează toată lumea? În acest caz, nu ar fi avut oare la dispoziție și mijloace mai puțin ofensatoare la adresa inteligenței românilor și mândriei lor naționale?

Evident că existau și căi mai eficiente și mai discrete pentru a menține pe locul trei din ierarhia statului român, o coadă de topor de calitatea întâi, recrutată dintre mafioții de mâna a doua. America nu are nevoie să facă presiuni mediatice pentru a-și satisface orice poftă la București. Un simplu telefon și “statul de drept” îi dădea deoparte, în sunet de cătușe, pe “ticăloșii răi” din calea “ticăloșilor buni”. Asta fără ca să ațâți orgolii apte a împinge românii pe drumul Moscovei. De ce atunci s-a optat pentru gesturi publice?

Această întrebare își are mai multe răspunsuri complementare.

În primul rând, gestul amestecului trebuie să fie public pentru că numai astfel lumea (români și nu numai) va ști cine este stăpânul. Un fost ambasador american explica în această manieră vetoul Washingtonului față de intrarea României în NATO în 1997, comunicat prin presă chiar înainte ca miniștrii apărării din statele membre să se întrunească spre a lua o decizie în mod “democratic”. (Atunci, ca ministru de externe, i-am convocat la MAE pe ambasadorii statelor NATO și le-am spus textual că atitudinea americană nu ne șochează întrucât avem exercițiul relațiilor cu URSS dar că ne șochează liniștea cu care democrațiile occidentale acceptă un asemenea comportament. Astăzi, ministrul de externe român nu mai convoacă pe nimeni ci este convocat.)

În al doilea rând, ambasadorul SUA a urmărit să îi asigure pe ceilalți colaborționiști că “stăpânul” nu îi abandonează cu una cu două. Chiar dacă mai are în rezervă și alți amatori pentru semnarea unor “pacte de coabitare” (după expresia unui fost general sovietic, “în România nu sunt atâția copaci câte cozi de topor sunt”) și prin urmare pierderea dlui Zgonea nu este ireparabilă, domnul Klemm (care în taină poate a și acceptat sacrificiul) nu vrea să îi descurajeze pe actualii sau viitorii aspiranți la “demnitatea de slugă”. Numai așa numărul cailor troieni din grajdurile ambasadei va putea fi menținut la cote corespunzătoare nevoilor.

În al treilea rând, s-a dorit intimidarea celor care s-ar gândi să îngroașe rândurile “naivilor” doritori să pună în practică principiile democratice cu credința că România mai este un stat suveran. Acești “încurcă-lume” trebuie puși la punct încă înainte de a-și lua nasul la purtare. Altfel există pericolul ca într-o zi ei să fie atât de mulți încât situația să scape de sub control. “Frica păzește bostănăria”.

Un al patrulea răspuns, care le poate foarte bine integra pe toate celelalte, mi-a fost sugerat de un distins diplomat american. Potrivit lui, ceea ce vedem este rezultatul “militarizării politicii externe americane”. În cadrul acestui proces România a rămas importantă pentru SUA numai sub aspectul securității armate. În rest ea nu mai este privită ca partener economic sau politic semnificativ. Chiar și dimensiunea militară a relației este analizată din perspectivă tactică iar nu strategică. De aceea grija României a fost lăsată în seama ambasadei de la București. Și aceasta populată cu diplomați de un nivel corespunzător caracterului misiunii. Oameni care aterizează la București convinși că au ajuns la Budapesta și care își joacă rolul asemenea unui John Wayne dotat cu bâta lui Theodore Roosevelt. Ei se bagă în treburile românilor cu atât mai mult cu cât America îi bagă mai puțin în seamă pe români, principala lor prioritate fiind ca românii să nu creeze, prin afirmarea unor interese naționale proprii sau prin rezistența față de exigențele americane, vreo problemă care să trebuiască raportată la Washington și să îi strice somnul.

În orice caz, susținerea dlui Zgonea de către dl Klemm aduce PSD într-o situație limită. De acum este ori, ori: dacă Zgonea rămâne Dragnea trebuie să plece. Ceea ce ar arunca întreaga conducere actuală (din păcate șantajabilă) a partidului, plus “grupul Ponta”, în derizoriu, răpindu-le orice credibilitate. În atari condiții partidul va dispărea de pe scena politică românească întrucât o nouă conducere, ostentativ impusă din afară, nu ar mai putea mobiliza pentru multă vreme o bază de masă suficientă. Poate că, în lupta pentru anihilarea actorilor politici naționali, chiar asta se urmărește: lăsarea PSD fără forța incontrolabilă a electoratului său captiv.

Vestea bună pentru adversarii SUA este că după Traian Băsescu, Monica Macovei și Laura Koveși, ambasada americană a ajuns să se apere pe “aliniamentul Valeriu Zgonea”. Fapt care (cu atât mai mult cu cât a venit la pachet cu ordinul de sprijin prin noncombat și pentru dna Firea-Pandele) a băgat în boală inclusiv “presa închinată” ai cărei corifei, obligați acum să mănânce din blidul în care au scuipat, simt cum funia infamiei se apropie periculos de mult de parul penitenței. Or fi ele multe cozi de topor în România dar esența lemnului din care sunt cioplite este tot mai slabă și, făcându-le reclamă, cioplitorii își compromit viitorul.

Vestea proastă pentru prietenii SUA este că ambasada americană la București este pe cale de a izbuti ceea ce nici URSS și nici Rusia nu au reușit. Anume să îi facă pe români a crede că siguranța lor se găsește nu sub scutul de la Deveselu (a cărui inaugurare a mai prilejuit câteva ofense americane bine țintite la adresa ordinii constituționale și a elitei politice române) ci sub umbrela Moscovei.

Recent Congresul american a adoptat o lege cu privire la combaterea propagandei ruse. Activitatea ambasadei SUA la București cade cu siguranță sub incidența acelei legi. În America sunt însă alegeri și Casa Albă are alte priorități.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/propaganda-pro-rusa-facuta-de-ambasadorul-sua-trebuie-oprita/

Scrisori trimise în deșert

Mai jos se găsește scrisoarea trimisă ambasadorului SUA, de către mine și Președintele PDS, în legătură cu ingerințele DNA în campania pentru alegerile locale. Scrisori similare au fost adresate ambasadorilor UE precum și liderilor UE, ai Consiliului Europei și ai OSCE, dar și președinților partidelor politice românești. Scrisorile către aceștia din urmă se încheie cu următorul paragraf:

“Veți fi, sperăm, de acord, dle. Președinte, că atunci când drepturile unuia singur sunt violate drepturile tuturor sunt în pericol. După cum recunoașteți, probabil, că dreptul DNA de a lupta împotriva corupției încetează acolo unde începe abuzul. De aceea așteptăm de la dvs un gest public de solidaritate cu noi în fața abuzului la care am fost supuși. Suntem și rămânem concurenți în arena politică. Atunci când în această arenă intră instituțiile de forță ale statului cu intenția de a decide ele, în locul alegătorilor, rezultatul competiției noastre, democrația moare pentru toți și astfel victime suntem toți. Avem ideologii și programe diferite. Avem candidați cu profile diferite. Se presupune, însă, că avem în comun atașamentul pentru libertate, democrație și dreptate. În numele acestor valori vă cerem să vă pronunțați.”

Probabil nu se va primi nici un răspuns (cel puțin nu unul serios, sincer și util) din partea destinatarilor. Noi ne-am făcut datoria. Este acum rândul cetățenilor români să joace. Primul meci este pe 5 iunie.

“Excelenței Sale Hans Klemm
Ambasadorul SUA la București

Stimate domn,

Ne adresăm dvs în numele unui partid relativ mic, înființat cu câțiva ani în urmă, Partidul Dreptății Sociale.

Din cauza resurselor noastre financiare limitate, am decis să ne concentrăm eforturile legate de alegerile locale programate să aibă loc la data de 5 iunie 2016, în doar câteva circumscripții, capul de listă fiind Bucureștiul, capitala țării noastre. În acest scop am format o echipă puternică de candidați condusă de prof. dr. Adrian Severin, fost Vice-Prim Ministru și Ministru al Afacerilor externe și fost Președinte al AP-OSCE. Candidaturile au fost înregistrate la autoritățile electorale competente, fiecare având atașate liste de susținători numărând de la câteva mii la douăzeci și una de mii de semnatari.

După ce au fost verificate potrivit legii, respectivele candidaturi au fost acceptate de birourile electorale competente. Ulterior, ca urmare a contestațiilor formulate de anumite ong-uri, candidaturile partidului nostru au fost validate inclusiv de diferite instanțe judecătorești, prin hotărâri definitive pronunțate uneori după parcurgerea a două grade de jurisdicție.

Încrezători că totul este în ordine din punct de vedere legal, am început campania electorală sprijinindu-ne în special pe munca militanților voluntari.

În acest contex, unul dintre cei mai bine plasați dintre candidații noștri (anume dl Marian Vanghelie, favorit pentru funcția de primar al Sectorului 5) a fost convocat la DNA spre a fi informat că împotriva sa a fost declanșată procedura de urmărire penală pentru un pretins abuz în serviciu săvârșit cu opt ani în urmă. DNA și-a însoțit această comunicare de o amplă prezentare mediatică, evident menită a induce publicului convingerea că persoana în cauză nu este numai suspectă ci deja dovedit vinovată.

Pe data de 6 mai 2016, la o zi după debutul oficial al campaniei electorale, reprezentanții DNA, asistați de jandarmi și urmați de un important număr de ziariști cărora le-au fost comunicate informații în legătură cu ceea ce urma să se întâmple, au descins în sediul de campanie al partidului nostru unde au confiscat documente privind înregistrarea candidaților noștri (documente dintre acelea anterior verificate de instanțele judecătorești), ca și documente fără nici o legătură cu procesul electoral și echipament electronic găsit la fața locului, o parte a căruia era proprietatea privată a voluntarilor aflați la lucru acolo. În același timp, un număr impresionant de oficiali DNA și de jandarmi au descins la domiciliile unor militanți ai PDS pe care le-au percheziționat și de unde au confiscat diferite documente la întâmplare. Spre a face aceasta, DNA a prezentat un mandat de percheziție eliberat de un judecător, mandat care permitea efectuarea unor asemenea operațiuni pe o durată de cincisprezece zile, adică de-a lungul unei jumătăți din durata totală a campaniei.

Toate aceste percheziții și confiscări au avut loc fără a se fi formulat vreo acuzație împotriva liderilor sau militanților noștri. Dintr-un comunicat de presă al DNA am aflat că întreaga procedură a plecat de la bănuiala că semnăturile pentru susținerea candidaturilor noastre, semnături cerute de lege, au fost adunate din rândul unor persoane înregistrate la Primăria Sectorului 5 ca fiind beneficiare ale unor ajutoare sociale și de aceea presupus mai accesibile cererilor de a semna pe listele de susținători. Întrucât, potrivit normelor privind protecția datelor personale, adresele lor ar fi fost nepublice, s-a speculat că voluntarii noștri au primit informația care le-a permis să îi contacteze pe respectivii semnatari în mod fraudulos, de la funcționarii primăriei.

Lăsând la o parte faptul că aceste suspiciuni nu se sprijină pe nici o probă (ceea ce explică lipsa vreunei acuzații personalizate), chiar dacă ele ar fi fost corecte împrejurarea nu ar fi afectat în nici un fel candidaturile noastre – repetăm, verificate și validate de instanțele judecătorești competente în cadrul termenului legal în care contestarea lor era permisă. În orice caz, dacă DNA dorea să își verifice presupunerile aceasta se putea face și trebuia făcut fie după terminarea alegerilor fie chiar în paralel cu alegerile dar fără acoperire mediatică. Spectacolul mediatic oferit de DNA în plină campanie electorală a afectat imaginea publică a candidaților noștri fiind în mod evident conceput în așa fel încât să le reducă șansa de a câștiga alegerile. De asemenea, prin confiscarea echipamentului electronic amintit, împreună cu bazele de date stocate pe el, DNA a redus drastic capacitatea noastră de a desfășura activitățile de campanie la parametri maximali.

Acestea sunt faptele. Ele au fost indubitabil destinate să îi hărțuiască pe candidații și militanții noștri, astfel împiedicându-ne să obținem scorul electoral la care eram în mod normal îndreptățiți. Indiferent care a fost sau este rațiunea ultimă a unui asemenea comportament, el reprezintă o violare a principiilor ordinii democratice și statului de drept, de asemenea fiind în contradicție cu regulile și practicile referitoare la organizarea de alegeri libere și corecte.

Din nefericire, autoritățile electorale române ne-au refuzat până acum orice protecție necesară pentru a face față acestor abuzuri. În același timp, autoritățile judiciare române nu prezintă suficientă încredere când se pune problema combaterii ilegalităților comise de DNA, atâta timp cât aceasta a instaurat un regim de teroare afectând chiar și independența judecătorilor.

Dvs și colaboratorii dvs, dle ambasador, ați fost în mod deosebit vocali și activi în exprimarea sprijinului pentru statul de drept și în blamarea Parlamentului și politicienilor români pentru presupuse încălcări ale normelor democratice și ale legalității. Sperăm că veți găsi de cuviință acum să vă ridicați glasul și în sprijinul alegerilor libere și corecte din România. Așteptăm, de asemenea, contribuția dvs constructivă la descurajarea comportamentului abuziv al acelor instituții de forță care în loc să vegheze la aplicarea legii s-au transformat în poliție politică.

În acest context am aprecia mult dacă ați putea confirma că experții FBI care furnizează asistență de specialitate DNA nu au avizat descinderea oficialilor acesteia în sediul de campanie al partidului nostru, intimidarea militanților noștri și agresiunea morală împotriva candidaților noștri. Este timpul, dle ambasador, să vă delimitați net de practicile specifice poliției politice pe care le-ați încurajat, cu voie sau fără voie, în România, căci altminteri credibilitatea parteneriatului strategic dintre SUA și România se va afla în pericol. În cele din urmă veți înțelege că sprijinul poporului român este mai prețios pentru interesele vitale ale țării dvs decât sunt serviciile obediente prestate de șefii DNA împotriva intereselor vitale ale țării lor, România.

Evenimentele la care facem referire pun în lumină enorma greșeală făcută de aceia care au aprobat cu orbire necritică activitățile DNA. Suntem siguri că potrivit standardelor dvs asemenea comportamente nu ar fi acceptate în nici un stat democratic; fără îndoială nu în propia dvs țară. De ce atunci să fie ele acceptate și chiar încurajate în România?! Dacă asemenea practici vor continua România va fi împinsă spre război civil întrucât foarte curând, victimele renăscutei poliții politice vor răspunde forței abuzive prin forță. În mod normal nimeni – cu certitudine nimeni în statele euro-atlantice – nu este interesat în asemenea dezvoltări destabilizatoare într-o regiune deja aflată sub teribile amenințări geo-strategice. Sau poate sunt unii interesați în asta?

Rămânem, cu cele mai amabile salutări, în așteptarea reacției dvs.

Președinte PDS​​ Liderul listei de candidați PDS pt București
Prof. dr. Ion Sasu ​​​​ Prof. dr. Adrian Severin

București
9 mai 2016”

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/scrisori-trimise-in-desert/

DNA violează dreptul românilor de a alege liber

Printr-un comunicat de presă, DNA încearcă să explice motivul descinderilor de ieri, 6 mai 2016, la mai multe adrese, printre care și sediul de campanie al Partidului Dreptății Sociale (PDS). Ni se spune, astfel, că ar exista suspiciunea folosirii unor “informații nedestinate publicității” în scopul întocmirii listelor de semnături atestând sprijinirea depunerilor unor candidaturi, printre care vizată este cea a domnului Marian Vanghelie (candidat la funcția de primar al Sectorului 5 – București).

Pentru cei fără cunoștințe de drept, câteva scurte explicații sunt necesare. Ele vor pune în lumină clară abuzul comis de DNA.

Pentru ca un procuror să poată începe o anchetă, trebuie să existe dovezi că o faptă calificată de lege drept infracțiune ar fi fost comisă, chiar dacă autorul eventualei fapte nu este cunoscut încă. În prezența unor asemenea indicii începe așa numita cercetare in rem. Dacă cercetarea respectivă conduce la identificarea posibilului făptaș, acesta este pus sub urmărire, cercetarea in rem fiind continuată prin cercetarea in personam.

În cazul nostru, șefii DNA au bănuit că, pentru a ști de unde să pornească la strângerea semnăturilor, unii funcționari de la primării (principala vizată fiind cea a Sectorului 5, unde primar fusese dl Vanghelie), suspecți a fi și militanți ai PDS, au luat adrese de pe listele cu cetățenii care beneficiază de diverse ajutoare sociale, s-au dus la adresele indicate acolo și le-au solicitat acestora să susțină înscrierea pe listele de candidați la alegerile locale a unor membrii ai amintitului partid. Persoanele solicitate sunt, deci, reale, semnăturile lor sunt autentice iar solicitarea de semnături din ușă în ușă este legală. Aceasta au confirmat prin hotărâri definitive – ignorate acum de DNA – instanțele judecătorești.

Ce ar fi atunci ilegal? Ilegal ar fi faptul că ușile la care s-a bătut au fost luate din informațiile primăriei care nu aveau caracter public. Cine a furnizat acele date? Cum dl Vanghelie este suspendat din funcția de primar și nu mai avea acces la ele, vizați sunt funcționarii primăriei, fără a se ști care anume.

Există vreun indiciu că lucrurile așa au stat? Nu. Există doar bănuiala procurorilor că așa s-ar fi putut să se întâmple. Este o asemenea suspiciune rezonabilă? Pentru cei care îi împart pe oameni în infractori deja prinși și infractori neprinși încă, este. Poate fi, însă, o asemenea suspiciune rezonabilă și în sensul legii, care cere și ceva dovezi materiale pentru a permite acțiuni de umărire susceptibile a afecta drepturile și libertățile celor urmăriți? Nu! Cel puțin nu într-un stat democratic.

Pe de altă parte, presupunând că lucrurile au stat așa cum le-a trecut prin cap procurorilor, ar putea să afecteze aceasta legalitatea candidaturilor PDS? Categoric, nu! Mai ales după ce candidaturile au fost validate de justiție, toate mijloacele legale de contestare au fost epuizate și campania a început. Atunci cum își permite DNA să tulbure campania unor candidați aflați în perfectă legalitate, atestată inclusiv judecătorește?

Mai ales în condițiile mediatizării perchezițiilor pornite la întâmplare, cu gândul că poate se găsește ceva suspect, și fără să se formuleze vreo acuzație concretă împotriva cuiva, acțiunea DNA se constituie într-o manipulare gravă a opiniei publice având aptitudinea de a viola dreptul cetățenilor la a alege liber pe cei pe care îi vor.

Când dreptul unui singur cetățean este încălcat, drepturile tuturor sunt în pericol. În același timp, dreptul DNA de a întreprinde cercetări penale încetează acolo unde începe abuzul. Confruntați cu asemenea încălcări și abuzuri, toți cei vizați au dreptul și obligația de a protesta. Este pasul care se poate face și trebuie făcut imediat, până când un alt context politic va permite aducerea violatorilor în fața unei justiții autentice. Să fim convinși că refuzând să ne supunem samavolniciilor, un asemenea context va apărea.

Acum îi rog pe toți cei care, indiferent de simpatiile politice, ideologice sau personale, cred în dreptate, democrație și justiție, să preia și să difuzeze cât mai amplu textul de față. Acesta ar fi cel mai simplu gest prin care denunțăm manipularea și abuzul.

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/dna-violeaza-dreptul-romanilor-de-a-alege-liber/

Primarul Bucureștiului: prea slab pentru o misiune așa de mare (5)

La fel ca în cazul Președintelui României, poziția Primarului general al Capitalei se caracterizează printr-un dezechilibru major între putere și legitimitate. Deși alegerile directe îi conferă o legitimitate democratică cu care nu rivalizează decât șeful statului, ca și acesta, Primarul Bucureștiului are atribuții legale foarte limitate.

Dacă, în ultimă instanță, orice politică este locală, cei care au competența de a aplica o asemenea politică în contact direct cu cetățenii, rezolvându-le problemele concrete, sunt primarii de sector și consiliile sectoriale, acestea beneficiind fiecare de bugete separate și luând decizii necenzurabile la nivel municipal. Dacă în discuție sunt aduse marile proiecte menite a-i pune pe cetățeni în situația de a-și rezolva singuri anumite probleme (de exemplu realizarea centurii Bucureștiului fără de care, oricâte pasaje ar realiza Primăria Capitalei, intrarea pe DN1 va rămâne mereu congestionată, sau extinderea corespunzătoare a rețelei de metrou, fără de care deplasarea prin oraș va rămâne mereu un infern) competența legală dar și resursele bugetare trimit la Ministerul Transporturilor. Primarul General are în atribuții doar ceea ce mai rămâne. Aproape integral îi revine doar rolul de paratrăsnet al nemulțumirii populare.

Situația este agravată de discrepanța între competențele tematice ale Primarului și cele funcționale. Cu alte cuvinte, dacă Președintele Republicii are suficiente instrumente legale pentru a-și îndeplini atribuțiile legale (și chiar pentru a le depăși), “Președintele Bucureștiului” nu este dotat nici măcar cu minimul de competențe necesare spre a veni în întâmpinarea așteptărilor legitime pe care bucureștenii le au de la el. Aproape orice își propune să promoveze este dependent de aprobarea consilierilor. Aceștia duc cu primarul o permanentă campanie de hărțuire conformă priorităților stabilite de partidele lor.

Înainte de alegeri, majoritatea candidaților nu divulgă aceste realități, promițând în schimb lucruri pe care nu au cum să le îndeplinească fără un minim de abuzuri și un maxim de noroc. După alegeri, cei care vor să se țină de cuvânt trebuie să apeleze la metode care îi duc în conflict fie cu actorii politici concurenți (consilieri locali, Guvern, Parlament) fie cu justiția (DNA, DIICOT etc.) fie cu ambele.

Primarii Bucureștiului sunt reduși astfel la rolul de piesă de articulare cu termen de garanție limitat, între mafiile de prădători ai banului public și masele de locuitori ai orașului care furnizează fondurile din care se înfruptă acele mafii. Cei dintâi populează castelele-kitch care răsar ca ciupercile în pseudo orașele-satelit ale Capitalei, de unde Bucureștiul nu colectează nici un venit. Cei din urmă zac în cartierele-dormitor unde se adună banii din care ciocoimea post-comunistă își finanțează opulența. Între ele se află o clasă mijlocie-tampon, tot mai redusă numericește, tot mai înstrăinată și tot mai deprimată.

Lucrurile stau astfel întrucât Bucureștiul este Capitală doar cu numele. (Cam tot așa cum România a ajuns un stat suveran doar cu numele.) În fața restaurantelor de lux ticsite de figuri cu care îți este frică să te întâlnești noaptea, tronează mașini super scumpe cu numere de înmatriculare în Ilfov. Aceasta în timp ce fiecare sector se zbate cu bugetul său – de parcă nu ar fi parte a aceluiași centru urban – alcătuit, desigur, după ce laptele fiscal a fost smântânit în favoarea bugetului național.

Așa se face că Sectorul 5 al Capitalei va rămâne mereu un sector sărac în comparație cu, să zicem, Sectorul 1. Când “intelectualii fini” ai acestui din urmă sector – pentru care “dialogul social” constă într-o sumă de monologuri arogante, “dreptatea socială” înseamnă “egalitarism populist” iar “demnitatea națională” reprezintă subminarea virtuților lucrative ale “mândriei de a fi sclav” – strâmbă din nas la vederea unui om politic precum Marian Vanghelie, mereu confirmat la urne în ciuda acuzațiilor DNA și a ironiilor presei miluite, ei fac dovada incapacității de a înțelege dreptul săracilor de a-și alege lideri dintre cei care vorbesc pe limba lor, respectiv empatizează cu suferința lor. Nu suprimarea tribunilor poporului (inclusiv prin încarcerare) elimină disconfortul învecinarii cu mizeria sărăciei ci punerea capitalului în slujba muncii. Ca să o facem la nivelul Bucureștilor este nevoie de schimbarea bazelor legislative pe care funcționează Capitala.

Pe scurt, aceasta ar însemna, printre altele: un sistem coerent de administrare a Bucureștiului, în care sectoarele să fie integrate funcțional; instituirea unui mecanism flexibil și eficient al subsidiarității în relația dintre Guvernul central și Primaria Capitalei, precum și între municipiu și sectoare; instituirea unor mecanisme de împuternicire, inițiativă, control și autoapărare a cetățenilor în administrarea Capitalei; stabilirea unei relații corecte între bugetul național și bugetul Capitalei (ex: două treimi din suma impozitelor vărsate de București la bugetul de stat, care nu se întorc în București sub formă de investiții guvernamentale, să fie restituite bucureștenilor prin Primăria Capitalei, urmând ca aceasta să le folosească în susținerea programelor de investiții locale sau a celor de solidaritate socială); stabilirea unui echilibru de putere prin control încrucișat și contraponderi instituționale între Primarul General și Consiliul General, astfel încât în Consiliu să se poată forma prompt majorități care decid și nu minorități care blochează, iar Primarul să aibă puterea de a depăși prin acte executive eventualul boicot al Consiliului; integrarea comunelor și orașelor limitrofe Bucureștiului într-o arie metropolitană coerentă pe criteriul eficienței maxime în procesul de autoguvernare a Capitalei.

Evident, o asemenea reformă stă în puterea Parlamentului iar nu a Primăriei. Stă însă în puterea Primarului General al Capitalei ca, pe baza autorității sale politico-morale, să îi mobilizeze pe bucureșteni spre a ieși la luptă și a face presiunile necesare asupra legislativului obligându-l să adopte rapid o lege a Capitalei. Pentru asta, București trezește-te! București ridică-te!

Permanent link to this article: http://adrianseverin.com/primarul-bucurestiului-prea-slab-pentru-o-misiune-asa-de-mare-5/

Older posts «